Cum ne afectează vederea excesul de ecrane luminoase

Dr. Alexandru Ruţă, medic specialist oftalmolog în cadrul clinicii LEM Medical, ne vorbeşte despre cele mai frecvente afecţiuni oculare cu care ne putem confrunta.

Care sunt principalele probleme oculare care apar în urma expunerii excesive la calculator/laptop şi/sau TV?

Toate ecranele luminoase (tabletă, telefon, PC, TV) afectează vederea pe termen lung. Ele emit lumina în spectrul albastru-violet extrem de nocivă pentru ochi. Efectele adverse ale timpului îndelungat petrecut în faţa ecranelor nu sunt doar oftalmologice, ci includ: tulburări de relaţionare, depresie, anxietate, lipsa creativităţii, dureri de spate. Privirea continuă în ecran, fără pauză adecvată, poate avea următoarele efecte asupra ochilor:

• Vedere înceţoşată. Fixarea privirii o perioadă lungă de timp asupra telefonului induce spasm acomodativ ce face ca în momentul în care copilul îşi mută privirea de la ecran către distanţă, vederea săfie înceţoşată;
• Dureri centrate în jurul ochilor şi zona tâmplei;
• Sindrom de ochi uscat. În momentul în care un adult sau un copil priveşte o perioadă lungă de timp către ecranul laptopului sau telefonului, frecvenţa de clipire scade, suprafaţa oculară se usucă şi apar simptome de tipul senzaţiei de corp străin, mâncărime, iritaţie.
• Astenopie acomodativă (oboseală oculară) – favorizată de privitul excesiv la aproape, vicii de refracţie necorectate, distanţă neadecvată de citit.
• Probleme secundare luminii albastre: ecranele aparatelor electronice emit lumină albastră ultraviolet, care e nocivă pentru celulele retiniene. Expunerea prelungită la lumina albastră (fie că e emisă de ecranele dispozitivelor electronice, fie că ne referim la lumina soarelui) favorizează progresia miopiei şi accentuează degenerescenţa maculară, fiind implicată în apariţia sindromului de ochi uscat.

Există posibilitatea de a dezvolta probleme oculare severe dacă nu se merge la un control oftalmologic când ochii sunt roşii sau obosiţi?

Ochiul roşu este o problemă des întâlnită, care poate afecta unul sau ambii ochi, iar înroşirea ochiului se poate produce în timp sau brusc, ca în cazul alergiilor sau a traumatismelor oculare. Acesta poate să apară prin:

• dilatarea vaselor de sânge (ex: în sindromul de ochi uscat, alergii, infecţii, purtarea lentilelor de contact)
• ruperea unui vas mic de sânge localizat sub conjunctivă (hemoragie subconjunctivală asociată hipertensiunii arteriale sau unor forme severe de conjunctivită).

Uneori ochiul roşu poate avea la bază o cauză medicală importantă, a cărei rezolvare necesită tratament medical specific.Cele mai frecvente cauze care pot produce la înroşirea ochilor sunt:

• Conjunctivita (inflamaţia conjunctivei): de cauză infecţioasă, iritativă, alergică etc;
• Sindromul de ochi uscaţi (keratoconjunctivita Sica): reprezintă o condiţie medicală frecvent întâlnită, care afectează adesea ambii ochi şi care se datorează scăderii producţiei de lacrimi sau producerii unor lacrimi de calitate scăzută. Principalele simptome sunt reprezentate de: disconfort ocular, senzaţie de arsură şi durere, senzaţie de corp străin, înceţoşarea vederii;
• Pătrunderea unor corpi străini la nivelul ochiului este însoţită de durere oculară severă, unilaterală sau bilaterală, ochi roşii care lăcrimează. Orice corp străin trebuie îndepărtat de urgenţă de la nivelul ochiului, persistenţa acestuia chiar şi la nivelul sacului conjunctival poate genera prin frecare leziuni semnificative corneene - ce sunt asociate cu durere şi fotofobie intense;
• Blefarita (inflamaţia pleoapelor) se asociază frecvent cu ochi roşii (blefaro-conjunctivita);
• Tulburări ale genelor de tipul trichiazis sau distichiazis;

• Ochiul roşu poate apărea şi în afecţiuni grave de tipul glaucomului (în atacul de glaucom ochiul este roşu, dureros, vederea scăzută şi asociază fotofobie semnificativă);
• Hemoragie subconjunctivală asociată cu traumatism sau mai frecvent cu tensiunea arterială crescută (hipertensiune arterială).

Ochii roşii pot apărea atât în afecţiuni inofesive cu evoluţie autolimitantă, dar şi în afecţiuni grave ce ameninţă vederea. O serie de simptome şi situaţii asociate ochiului roşu impun prezentarea de urgenţă la oftalmolog:

• Vederea este afectată brusc;
• Vederea este însoţită de durere puternică de cap, durere la nivelul ochiului, febră sau apariţia unei sensibilităţi anormale la lumină;
• Prezentaţi greaţă sau vărsături;
• V-a intrat în ochi un corp/obiect străin sau o substanţă chimică;
• Vi se umflă ochiul.
• Nu puteţi să deschideţi ochiul afectat sau nu puteţi să ţineţi ochii deschişi.

Ce ne puteţi spune despre cele mai frecvente probleme ale ochiului, în funcţie de vârste?

Afecţiunile oftalmologice variază în funcţie de vârstă, iar detectarea şi tratarea lor precoce se asociază cu rezultate semnificativ mai bune.În cazul copiilor, cele mai frecvente probleme oftalmologice sunt cele legate de vicii de refracţie, deviaţii oculare şi diverse tipuri de conjunctivite.

În cazul adulţilor, patologia cuprinde pe lângă vicii de refracţie ce trebuie corectate, şi diverse afecţiuni de tipul cataractă, glaucom, degenerescenţă maculară legată de vârstă, retinopatia diabetică, conjunctivite, keratite, ocluzii vasculare retiniene, neuropatii optice etc.

Screening-ul oftalmologic începe încă de la naşterea copilului. Cu cât tulburările de vedere sunt depistate mai precoce, cu atât şansele de recuperare şi de a avea o vedere normală sporesc. Academia Americană de Oftalmologie şi Strabism recomandă examinarea oftalmologică a tuturor copiilor între 6 luni şi 1 an, apoi la 3 ani şi înainte de a merge la şcoală, la vârsta de 5 ani.

Dacă unul din ochi transmite o imagine slabă sau diferită de celălalt ochi, celulele nervoase care deservesc ochiul respectiv se vor dezvolta suboptim. Creierul va ajunge să ignore imaginile trimise şi astfel să „excludă” ochiul mai slab. Această afectare se numeşte ambliopie şi dacă nu este tratată, ochiul mai slab va vedea din ce în ce mai puţin. Copiii trataţi până la 3 ani au cea mai bună şansă de recuperare a vederii. În jurul vârstei de 6-7 ani, ochii copilului sunt dezvoltaţi aproape complet, astfel încât ambliopia va fi foarte dificil de tratat.

Este important ca atât viciile de refracţie (hipermetropia, miopia şi astigmatismul), cât şi alte boli oculare prezente la copil (glaucomul congenital, cataracta congenitală, tumorile intraoculare sau bolile genetice cu afectare oculară) să fie diagnosticate la timp pentru a beneficia de un tratament adecvat. În cazul adulţilor se recomandă control anual începând cu vârsta de 40-45 ani şi la 6 luni în cazul existenţei unei patologii de tipul retinopatie diabetic sau glaucom.

Sunt tot mai multe persoane care aleg lentilele de contact. Când sunt recomandaţi ochelarii şi când lentilele de contact?

Odată ce, în urma controalelor de specialitate, ai constatat că ai o problemă de vedere care necesită sau nu dioptrii, eşti pus în situaţia de a alege între ochelarii de vedere şi lentilele de contact. Mulţi pacienţi, când optează între a purta ochelari de vedere sau lentile de contact, iau în calcul, în primul rând, criteriul estetic.

Recomandarea purtării ochelarilor de vedere poate fi făcută în urma controlului de specialitate (la medicul oftalmolog sau la optometrist) în două scopuri:

• protecţie – nu au dioptrii, ci unul sau mai multe filtre de protecţie faţă de acţiunea razelor UV, a luminii albastre sau sunt recomandaţi pentru condus;
• corectarea unui defect de vedere – au dioptrii şi pot avea sau nu filtre de protecţie; lentilele pot fi din plastic sau din sticlă, monofocale, bifocale sau progresive, cu tratament heliomat sau fără.

Principalul avantaj al ochelarilor este acela ca pot fi utilizaţi mai usor. Lentilele de contact presupun igiena riguroasă a lentilei, schimbarea periodică, îndepărtarea zilnică a lentilei de contact. Acestea nu se recomandă persoanelor cu tremur accentuat al mâinilor (dificultate de aplicare a lentilei), igienă oculară deficitară, infecţii oculare active etc.Alegerea tipului de lentilă este dictată de natura patologiei oculare.

Indicaţiile optice vizează îmbunătăţirea acuităţii vizuale atunci când acest lucru nu poate fi realizat de ochelari în următoarele situaţii:

• Astigmatismul neregulat asociat cu keratoconus poate fi corectat cu lentile de contact rigide după ce ochelarii au eşuat şi înainte de a fi necesar transplantul cornean. De asemenea, pot beneficia pacienţii cu astigmatism în urma transplantului cornean.
• Neregularităţile corneene superficiale pot fi neutralizate prin lentile de contact rigide, care asigură o suprafaţă optică mai netedă şi mai regulată. Acuitatea vizuală poate fi îmbunătăţită substanţial numai dacă neregulile nu sunt prea severe.
• Anisometropia (diferenţa mare de dioptrie între cei doi ochi) în care vederea binoculară nu poate fi obţinută prin ochelari din cauza aniseikoniei.

• Defectele epiteliale persistente se vindecă adesea dacă epiteliul cornean regenerat este protejat de frecarea constantă a pleoapelor.
• Eroziunile recurente corneene asociate distrofiei membranei bazale pot necesita purtarea lentilelor de contact pe termen lung pentru a reduce rata de recurenţă.

• Keratopatia buloasă poate fi gestionată cu lentile terapeutice moi care ameliorează durerea prin protejarea terminaţiilor nervilor corneeni expuşi de forţele de frecare ale pleoapelor în timpul clipirii. Lentila de contactpoate de asemenea aplatiza bulele în chisturi epiteliale fine difuze.
• Keratopatia filamentară rezistentă la tratamentul topic: ameliorarea simptomelor.

4. Conservarea integrităţii corneei

• Un descemetocel (protuzie a membranei descemet printr-un defect al straturilor spraiacente) poate fi limitat temporar cu o lentilă moale sau sclerală cu diametru mare, pentru a preveni perforarea şi a încuraja vindecarea.
• Apropierea şi apoziţia marginilor unei mici plăgi corneene se pot realiza cu ajutorul unei lentile de contact.

Când devine îngrijorătoarea valoarea dioptriile?

În urma consultului oftalmologic de rutină, unele persoane află că au nevoie de ochelari sau lentile de contact. Nevoia de a purta ochelari vine în urma apariţiei unui viciu de refracţie măsurat în dioptrii sau în urma instalării presbiopiei (scăderea capacităţii de a vedea de aproape).Ca definiţie, dioptria reprezintă unitatea de măsură pentru puterea unei lentile.Există mai multe tipuri de dioptrii:

• Sferice
• Cilindrice
• Prismatice

Viciile de refracţie corectate în urma consultului oftalmologic sunt miopia, hipermetropia şi astigmatismul.În general, pacienţii reţin ideea de dioptrie cu plus şi dioptrie cu minus. Pe scurt:

• miopia (dioptrii cu minus);
• hipermetropia (dioptrii cu plus);
• astigmatismul (dioptrii fie cu plus, fie cu minus).

În funcţie de valoarea şi tipul dioptriei, vederea este afectată în diferite grade, de aceea este nevoie de un ajutor extern care constă în purtarea lentilelor de contact sau a ochelarilor. În general, este vorba despre următoarele efecte asupra vederii:

• în miopie: vederea neclară la distanţă chiar şi în cazul dioptriilor mici, dar pacientul vede foarte bine de aproape.
• în hipermetropie: vederea variază în funcţie de valoarea dioptriilor şi vârstă şi este slabă mai ales de aproape, dar cu vârsta slăbeşte mai mult şi la depărtare;
• în astigmatism se remarcă vederea dublată sau cu o calitate slabă, mai ales la distanţă, dar şi la apropiere, pentru că este deformată imaginea;
• în presbiopie, apărută după vârsta de 40 de ani, vederea scade la apropiere, ceea ce reprezintă un fenomen normal de îmbătrânire.

Fiecare dintre aceste probleme se remediază prin purtarea unor ochelari corespunzători.Dioptriile cu minus indică faptul că vederea la distanţă este neclară. În acest caz, problema cu care te confrunţi este miopia.Gravitatea miopiei este determinată în funcţie de numărul dioptriilor. Aceasta poate fi:

• mică (până la trei dioptrii);
• medie (între trei şi şase dioptrii);
• mare (peste şase dioptrii);
• forte (peste 9-10 dioptrii).

Miopia se transmite, adesea, pe cale ereditară, de aceea copiii se nasc cu miopie, iar odată cu trecerea timpului, dioptriile cu minus cresc. De aceea, este important să se efectueze de la o vârstă fragedă consultaţii oftalmologice pentru copii, mai ales dacă şi părinţii poartă la rândul lor ochelari din cauza acestui viciu de refracţie.

Dioptriile cu plus indică prezenţa hipermetropiei, un viciu de refracţie care presupune că ochiul este mai mic şi mai scurt, astfel încât focalizarea imaginii se face în spatele retinei, nu pe retină, cum ar trebui.

În cazul hipermetropiei, vederea devine neclară la distanţă şi la apropiere (pentru scris şi citit), iar gravitatea problemei variază în funcţie de mărimea dioptriilor. Vederea poate să nu fie atât de afectată în cazul persoanelor tinere, atunci când dioptriile sunt mici, datorită puterii de acomodare a ochiului.

În cazul dioptriilor mai mari, pe lângă neclaritatea vederii pentru obiectele apropiate, se remarcă şi o incapacitate accentuată de a distinge obiectele aflate la depărtare.

Hipermetropia este mai probabil să apară atunci când unul sau ambii părinţi se confruntă cu această problemă oftalmologică. La fel ca în cazul miopiei, se disting mai multe praguri ale afecţiunii:

• hipermetropie mică (până la trei dioptrii);
• medie (între patru şi şase dioptrii);
• mare (peste şase dioptrii).

În cazul copiilor, dacă unul din ochi transmite o imagine slabă sau diferită de celălalt ochi, celulele nervoase care deservesc ochiul respectiv se vor dezvolta suboptim. Creierul va ajunge să ignore imaginile trimise şi astfel să „excludă” ochiul mai slab. Această afectare se numeşte ambliopie şi dacă nu este tratată, ochiul mai slab va vedea din ce în ce mai puţin. Copiii trataţi până la 3 ani au cea mai bună şansă de recuperare a vederii. În jurul vârstei  de 6-7 ani, ochii copilului sunt dezvoltaţi aproape complet, astfel încât ambliopia va fi foarte dificil de tratat.

Aţi observat dacă în ultimul an a existat o creştere a numărului de persoane care se confruntă cu probleme de vedere? Dacă da, există un procent predominant?

Pandemia de COVID-19 a schimbat modul în care se desfăşoară şcoala, crescând timpul petrecut de copii şi adolescenţi în faţa ecranelor. Pe lângă modificările impuse de actuala pandemie, copii tind să petreacă tot mai puţin timp în aer liber şi să aleagă ca mijloc de relaxare jocurile video şi telefoanele mobile.

Privirea îndelungată la ecrane în special în cazul copiilor, se asociază cu:

• vedere înceţoşată;
• dureri centrate în jurul ochilor şi zona tâmplei;
• sindrom de ochi uscat;
• astenopie acomodativă (oboseală oculară);
• probleme secundare luminii albastre. Expunerea prelungită la lumina albastră favorizează progresia miopiei, accentuează degenerescenţa maculară şi este implicată în apariţia sindrumului de ochi uscat.

Utilizarea dispozitivelor digitale de la vârste tot mai fragede şi pentru perioade tot mai lungi se asociază cu creşterea incidenţei afecţiunilor oculare la copii şi cu scăderea vârstei de apariţie a acestora. Miopia este cel mai frecvent întâlnit viciu de refracţie la adolescenţii şi adulţii tineri în lume; în plus vârsta de debut a scăzut semnificativ.

Etiologia este încă neclară deşi au fost studiaţi numeroşi factori care participă la apariţia şi progresia miopiei. Cercetările genetice au identificat >20 gene responsabile pentru miopie, susţinând dovezile care arată o creştere a riscului de a deveni miop de 2-8 ori dacă unul sau ambii parinţi sunt miopi. Factorii de mediu joacă un rol important, în acest moment considerându-se că apariţia şi progresia miopiei se datorează unei interacţiuni între factorii de mediu şi susceptibilitatea genetică. Efortul vizual la aproape, cum ar fi cititul sau jocurile pe dispozitive mobile, în special dacă se desfăşoară la o distanţă <30 cm de ochi şi perioade lungi de timp, cu puţine pauze, contribuie în mod esenţial. De asemenea, unele studii au arătat că copiii care petrec mai mult timp afară, indiferent de activitate, au o incidenţă mult mai mică a miopiei.

În cazul adulţilor, rezultatele foarte bune ale intervenţiilor chirurgicale din sfera oftalmologică au făcut ca pacienţii ce în trecut evitau operaţiile chiar dacă nu vedeau, să se prezinte la consult oftalmologic şi să accepte intervenţia chirurgicală mult mai uşor.

Cea mai frecventă patologie chirurgicală a adultului-vârstnic este cataracta legată de vârstă. Cataracta reprezintă opacifierea cristalinului.Cataracta poate fi comparată cu murdărirea unui geam, diferenţa fiind faptul că în cazul cristalinului acesta nu se poate curaţa ci se înlocuieşte cu unul artificial. Incidenţa cataractei este de aproximativ 5 din 10 persoane cu vârsta de peste 50 ani.

Semnele şi simptomele în cazul cataractei variază de la un individ la altul şi pot include:

• scăderea vederii la aproape şi distanţă;
• vedere dublă monocular (diplopie);
• scăderea intensităţii culorilor;
• miopizare (aşa numita „a 2 a vedere a vârstnicului”. Datorită miopiei indusă de cataractă, pacientul poate citi de aproape fără ochelari).

Cum pot fi prevenite problemele oculare? Dacă da, cum. Dacă nu, de ce.

Unele probleme oftalmologice pot fi prevenite prin consult oftalmologic de rutină (screening oftalmologic).Mult mai important este faptul că multe probleme oculare deşi există în momentul consultului, prin detectarea precoce pot fi tratate cu o rată mult mai mare de succes.Screening-ul oftalmologic începe încă de la naşterea copilului.Cu cât tulburarile de vedere sunt depistate mai precoce, cu atât şansele de recuperare şi de a avea o vedere normală sporesc. Indiferent de vârsta pacientului, examenul oftalmologic complet permite detectarea diverselor patologi oculare şi tratarea adecvată a acestora înainte de a deveni parţial sau complet ireversibile.

Ce sfaturi aveţi pentru părinţii care au copii şi aceştia petrec mult timp în faţa laptopului/telefonului?

Efectele adverse ale timpului îndelungat petrecut în faţa ecranelor nu sunt doar oftalomogice ci includ: tulburări de relaţionare, depresie, anxietate, lipsa creativităţii, dureri de spate.Privirea continuă la un ecran fără pauză adecvată poate avea următoarele efecte asupra ochilor:

• vedere înceţoşată;
• dureri centrate în jurul ochilor şi zona tâmplei;
• sindrom de ochi uscat;
• astenopie acomodativă (oboseală oculară).
• probleme secundare luminii albastre: expunerea prelungită favorizează progresia miopiei, accentuează degenerescenţa maculară şi este implicată în apariţia sindromului de ochi uscat.

Studiile actuale recomandă ca în cazul copiilor sub vârsta de 1 an aceştia să nu fie expuşi deloc ecranelor digitale, iar în cazul copiilor mai mici de 5 ani să nu se depăşească 1h/zi.

Copiii cu vârsta >6 ani pot petrece până la maxim 2-3h/zi în faţa telefonului/laptopului sau TV ului.

Deoarece actuala situaţie impune desfăşurarea orelor online, părinţii sunt sfătuiţi să limiteze cât de mult posibil timpul petrecut în faţa ecranelor după terminarea cursurilor online şi să se îndrepte către activităţi în aer liber sau activităţi ce presupun privitul la distanţă.

Fie că este vorba de adult sau copil încurajăm să se respecte regula 20-20-20 (pentru fiecare 20 minute de privit la aproape, 20 secunde pauză în care privim la distanţa de 6m). Poziţia corectă în faţa monitorului presupune că monitorul ar trebui să fie la o lungime de un braţ faţă de ochi, iar ochii trebuie să fie orientaţi în jos când privesc spre monitor.

Ochelarii cu protecţie pentru calculator sunt recomandaţi persoanelor ce petrec timp îndelungat în faţa ecranelor digitale. Se folosesc lentile cu filtru de blocare a luminii albastre violet, ce elimină  reflexiile de pe suprafaţa lentilei, dar şi lumina albastră violet emanată de dispozitivele digitale. Sunt cea mai bună opţiune pentru că reduc oboseala oculară, estompează luminozitatea ecranelor, măresc contrastul şi îmbunătăţesc confortul visual.