Cum ne îmbolnăveşte stresul

Slăbeşte imunitatea

Cortizolul, hormonul produs în condiţii de stres, poate favoriza o slăbire a sistemului imunitar, implicit determină o sensibilitate mai mare în faţa infecţiilor, a bolilor autoimune, dar şi a unor tipuri de cancer.

Există mai multe mecanisme prin care stările tensionate prelungite dăunează imunităţii. Unul dintre ele este inhibarea citokinelor, molecule proteice care ajută la cooperarea celuelor sistemului imunitar.

Stresul încetineşte şi răspunsul antiinflamator al organismului împotriva factorilor care produc îmbolnăvire.

Favorizează apariţia problemelor cardiovasculare

În condiţii de stres cronic, inima este nevoită să lucreze mai mult, pe termen lung, ceea ce duce la apariţia unor probleme cardiace. Stresul acut cauzat de o emoţie foarte puternică poate cauza un infarct în câteva minute sau ore.

Şocul se manifestă, pe plan fizic, prin: bătăi mai rapide ale inimii, prin îngustarea arterelor, diminuarea volumului sangvin şi prin tendinţa sângelui de a se coagula mai repede. Aceste modificări duc la apariţia unor tulburări cardiace. De asemenea, stresul cronic poate întreţine factorii de risc cardiovascular: hipertensiunea, colesterolul şi excesul de greutate.

Perturbă digestia

Nu este întâmplător că unele persoane se confruntă cu tulburări digestive în perioade în care trec prin momente mai tensionante. Este demonstrat că stresul influenţează negativ mişcările intestinale.

Manifestările sunt diferite de la caz la caz, cele mai frecvente tulburări fiind: durerile de stomac, refluxul gastric, îngreunarea digestiei, balonare, diaree, constipaţie. De asemenea, stresul joacă un rol important în apariţia arsurilor gastrice.

Asociat cu unele boli de piele

Unele boli de piele pot fi declanşate sau agravate de stres. Legătura se explică prin faptul că pielea şi sistemul nervos central provin din acelaşi ţesut celular, ectodermul, stratul exterior al embrionului. De aceea, stări precum stresul, oboseala şi tulburările emoţionale ajung să se „citească” şi pe piele. Astfel, la nivel cutanat se produc reacţii antiinflamatoare manifestate prin eczemă sau roşeaţă.

De asemenea, hormonii stresului duc şi la vasoconstricţia vaselor, prin urmare, la nivelul pielii ajung mai puţine substanţe nutritive, ceea ce explică paloarea pielii. În perioadele stresante apar sau se agravează acneea, cuperoza, vitiligo, dermatita seboreică şi cea atopică, psoriazisul, lupusul.

Atenţie!

Stresul poate agrava astmul bronşic şi boala Alzheimer, potrivit studiilor.

Duce la dureri de spate sau de umeri

Tonusul muscular este, de asemenea, influenţat de stres. Această legătură este pusă (tot) pe seama hormonilor stresului, care intensifică activitatea muşchilor, ceea ce determină tensiuni musculare, care scad fluxul de sânge spre ţesuturi. Muşchii încordaţi duc la apariţia durerilor de spate, de gât sau de umeri.

Produce insomnii

Somnul şi depresia sunt strâns legate. Expunerea la stări tensionante duce la perturbarea ciclurilor somn-veghe, iar lipsa somnului este, în sine, o cauză a stresului, creându-se un cerc vicios. Stresul activează sistemul nervos simpatic (cel care, printre altele, mobilizează organismul pentru a răspunde solicitărilor din mediu) şi axa hipotalamus-hipofiză-glande suprarenale (acestea din urmă secretă cortizolul). Prin eliberarea hormonilor stresului se creează o stare de hipervigilenţă, incompatibilă cu somnul.

Induce probleme de sănătate mintală

Stresul pe perioade lungi poate determina schimbări la nivelul creierului. Acest lucru favorizează apariţia unor probleme precum anxietatea, atacurile de panică, diverse fobii, depresie, adicţii (de alcool, de droguri) şi modificări ale comportamentului alimentar (anorexie, bulimie).

Scade dorinţa sexuală

Atât femeile, cât şi bărbaţii pot avea probleme sexuale în perioadele de stres. La bărbaţi pot apărea dificultăţi de erecţie, ejaculare precoce, scăderea sau lipsa dorinţei sexuale, iar la femei, stresul împiedică obţinerea orgasmului.