Pielea este cartea de vizită a fiecăruia dintre noi, reprezentând oglinda sănătăţii tale. De aceea, este important să îi acorzi atenţie, să o îngrijeşti şi să monitorizezi modificările apărute de-a lungul timpului.

Cum se reflectă asupra pielii problemele de sănătate ale organismului?

Pielea este un organ expus privirii, dar, în acelaşi timp, aflat în strânsă legatură cu celelalte organe. Insuficienţe ale funcţionării cordului, rinichilor, plămânilor etc. se pot observa cu uşurinţă pe piele. Ochiul avizat al medicului dermatolog care, de altfel, învaţă aceste semne încă din anii studenţiei, poate decela modificările pielii şi poate îndruma pacientul către alte specialităţi medicale sau chirurgicale.

Ce modificări ale pielii, inclusiv ale aluniţelor, ar trebui să ne îngrijoreze şi să ne trimită la medicul dermatolog?

În general, pielea are culoare uniformă, alb-bej la majoritatea europenilor. Orice modificare de culoare, de relief sau senzaţie de usturime, de arsură, de mâncărime sau de durere la nivelul pielii trebuie să conducă pacientul către dermatolog. În ceea ce priveşte aluniţele, dacă sunt de la naştere (nevi congenitali), prezentarea la dermatolog este obligatorie imediat după ieşirea din maternitate, deoarece nevii congenitali au potenţialul malign cel mai ridicat. Ceilalţi nevi, care apar pe parcursul vieţii, sunt în general benigni. Dacă se transformă (se măresc în volum sau îşi modifică forma devenind asimetrici, ori îşi schimbă culoarea, se conturează în alb sau roşu, sau devin pruriginoşi sau dureroşi), atunci poate fi vorba de o transformare malignă (melanom). În acest caz, prezentarea la dermatolog trebuie făcută de urgenţă, urmată de excizarea nevului - după o prealabilă dermatoscopie (examinare cu un aparat optic sau digital care măreşte imaginea leziunii foarte mult), poate fi obligatorie. Tot obligatorie este şi analizarea morfopatologică a piesei excizate (biopsie).

Toţi vrem ca pielea să nu ne trădeze vârsta. Cum o îngrijim pentru a preveni efectele îmbătrânirii?

Considerând adevărată ideea potrivit căreia începem să îmbătrânim încă de când ne-am născut, că pielea este învelişul exterior al corpului şi că se află în contact cu mediul exterior (aer, radiaţii, microorganisme, etc.) trebuie să protejăm încă de la naştere organul cutanat prin spălare şi emoliere, prin protecţie termică şi protecţie împotriva radiaţiilor, mai ales cele ultraviolete. După vârsta de 20 de ani, îngrijirea trebuie să fie mai atentă, cu produse care încetinesc efectele îmbătrânirii (antirid, anti-pete, anti-UV, etc.).

În funcţie de ce e bine să alegem cremele cu factor de protecţie solară şi cum le folosim corect?

În primul rând, este necesar să ştim ce fototip avem. Într-un fel trebuie protejată pielea albă, în alt fel cea măslinie sau neagră, sau pielea sensibilă care se arde uşor în urma expunerii la soare. Cel mai bine este să ne adresăm dermatologului pentru stabilirea fototipului, pentru o primă consultaţie şi pentru vizualizarea aluniţelor, urmând ca acesta să decidă ce fotoprotecţie să folosim. În general, în primele zile de expunere solară se recomandă produse cu un filtru mai mare (SPF 50 ) şi, apoi, după câteva zile, se poate trece la o cremă de protecţie solară cu un indice mai scăzut (SPF 20-25). Sunt cazuri (de exemplu, la persoanele cu pete maronii pe faţă, cu melasmă) în care toata viaţa, de două ori pe zi, zonele expuse la soare trebuie obligatoriu protejate cu produse cu factor de procţie mare (SPF 50).

Cremele antirid promit minuni. Cât de eficiente sunt astfel de produse?

Folosite corect, din timp, încă din tinereţe, ele chiar fac minuni, în sensul că, după 20de ani de utilizare, o faţă de 60 de ani poate arăta în buletin ca la 40 de ani. Minunea nu funcţionează însă de pe-o zi pe alta. În niciun caz nu vom începe să folosim o cremă antirid la 50 de ani şi în 3 săptămâni să aşteptăm că vom arăta ca la 40 de ani. Personal, chiar mă amuză naivitatea celor care tind să dea crezare reclamelor care promit dispariţia ridurilor în 2 săptâmâni de utilizare. Fără niciun dubiu, în lipsa injecţiilor realizate de medicul dermatolog sau de chirurgul plastician, în anumite condiţii, utilizând toxina botulinică sau acidul hialuronic, ori tehnologia laser, niciun rid nu dispare de pe-o zi pe alta!

Cum se tratează corect acneea?

La dermatolog! Medicul dermatolog încadrează acneea în mai multe grade de gravitate, de la caz la caz şi, în funcţie de acestea, prescrie dermatocosmetice sau medicamente. Medicamentele pot fi sub formă de creme sau de loţiuni, ori comprimate de antibiotice sau retinoizi. Acestora li se pot asocia şi tehnici microchirurgicale sau lasere care scurtează evoluţia bolii şi limitează apariţia cicatricilor.

Ce trebuie să facem şi să nu facem când ne apare o leziune herpetică la nivelul gurii?

Primul pas este să nu sărutăm pe nimeni, deoarece virusul herpetic se transmite prin contact direct, iar al doilea pas este să ne programăm la dermatolog pentru a primi sfaturi despre modul de transmisie şi tratament corect al recidivelor. Până atunci, este bine să mergem la farmacie să cumpărăm un medicament antiherpetic, cu utilizare locală.

Ce riscăm dacă tratăm după ureche infecţiile pielii?

În primul rând, orice utilizare a unui medicament fără prescripţie medicală ne poate expune la accidente de tip alergic sau la instalarea unei rezistenţe la medicament. Un alt risc este acela „să ascundem boala sub preş“, adică sa adormim doar infecţia, dar microbul să nu moară şi boala să avanseze mai violent. Există meningite, septicemii, necroze delabrante care au plecat de la un simplu furuncul sau pustulă netratată sau greşit tratată.

Este adevărat că un furuncul ne poate pune viaţa în pericol dacă nu îl tratăm corect? Ce trebuie să facem dacă ne apare unul?

Nu trebuie traumatizat, nu trebuie stors, nu trebuie uns cu medicamente antiinflamatoare sau ars. Trebuie tamponat cu un antiseptic şi apelat, în primul rând, la medicul de familie, apoi, dacă este cazul, la dermatolog sau la chirurg pentru prescripţie antibiotică corectă şi /sau tratament chirurgical.

Care sunt simptomele specifice bolilor venerice şi de ce este important ca tratamentul să fie recomandat de medic?

În general, bolile cu transmitere sexuală se manifestă mai violent la bărbat decât la femeie. Cel mai adesea, apar usturimi sau durere la urinare, roşeaţă sau durere şi mâncărime în zona genitală. Din păcate, cele mai greu de tratat boli cu transmitere sexuală, cele cu repercursiunile cele mai grave, nu sunt dureroase. Sunt unele boli cu transmitere sexuală ale căror simptome apar în zonele alăturate zonelor genitale (ulceraţii, ganglioni inflamaţi) sau pe tot corpul (pete roşii plane sau reliefate, exacerbarea unor afecţiuni deja existente (dermita seboreică, foliculite, leziuni virale). În toate aceste cazuri, este obligatorie prezentarea la dermatolog a celui care prezintă semne, dar şi a partenerului sau a partenerei.

Contra mătreţii există multe produse - şampoane şi loţiuni – care ne „asigură“ că dacă le vom folosi vom scăpa de problemă. Ce ar trebuie să procedăm ca să tratăm corect mătreaţa?

Popular sunt mai multe feluri de leziuni care definesc mătreaţa - fie cojiţe uscate, fie cojiţe ale scalpului gras şi cojiţe grase. Poate fi asociat mătreţii şi un microorganism din familia fungilor, motiv pentru care este de preferat să mergem la dermatolog pentru a primi o prescripţie iniţială de şampon medicinal asociat sau nu unui medicament luat pe cale bucală. Un lucru este sigur: utilizarea unui şampon antimătreaţa fără prescripţie medicală poate duce la agravarea unor afecţiuni ale scalpului şi ale părului, care vor face diagnosticul şi tratamentul mai dificile.

Când devine căderea părului îngrijorătoare şi care sunt tratamentele care funcţionează cu adevărat contra alopeciei?

Depinde de vâstă, de sex, de zona de unde cade părul şi de asocierea sau nu cu alte afecţiuni. Din punct de vedere statistic, jenează alopecia de tip androgin cu rărirea uşoară a părului de pe tot scalpul şi căderea completă a părului de pe tâmple sau de deasupra frunţii. Pentru acest tip de cădere există şampoane dermatocosmetice care pot încetini procesul. Consultul dermatologic este obligatoriu pentru orice tip de cădere a părului pentru că medicamentele aplicate local sau pe cale generală să fie utilizate din timp, cât încă mai există bulbul pilos, pentru a evalua dacă nu sunt alte boli asociate.

În cazul arsurilor pielii, inclusiv a celor produse de soare, multe persoane mai folosesc încă leacuri băbeşti. Ce să facem şi ce să nu facem dacă avem o arsură cutanată?

Nu neg faptul că sunt leacuri băbeşti foarte eficiente împotriva arsurilor. Încă din copilărie, mătuşa mea ne aplica pe arsurile făcute de atingerea plitei un amestec care conţinea ceară de albine, răşină de brad şi grăsime de oaie. Această cremă se aplica după ce locul era tamponat cu ţuică sau cu rachiu. În concluzie, dezinfecta locul şi aplica un emolient antiseptic şi antibacterian, cu efect cicatrizant. Este de preferat, însă, în zilele noastre, mai ales pentru cei care locuiesc la oraş şi nu mai cunosc foarte bine plantele medicinale şi aromatice, să se adreseze farmacistului, medicului de familie sau dermatologului. De obicei, se aplică o cremă antiseptică, emolientă şi cicatrizantă, dar sunt cazuri în care se prescriu antibiotice corticoizi sau antiinflamatoare.

Dr. dermatolog Anca Zbranca