Diferenţa între a vorbi şi a asculta - Explicaţiile psihologului

Când suntem într-o interacţiune umană, avem uneori tendinţa să ne ducem în extreme în ceea ce priveşte comunicarea. Uneori ne dorim, conştient sau instinctiv, să ne vărsăm “of-ul”, să ne descărcăm emoţiile, să căutăm sfaturi sau aprobare de la ceilalţi, fapt care ne face să vorbim mai mult decât să ascultăm. Alteori, din varii motive (neîncredere, teamă, ruşine, indiferenţă etc), alegem să-i lăsăm pe ceilalţi să vorbească prea mult şi noi să fim doar “spectatori”.

În opinia psihologului Laura Maria Cojocaru, preşedinte şi fondator al Institutului de Neuro-Programare Lingvistică Somato-Integrativă (INLPSI), niciuna dintre aceste extreme nu ne aduce beneficia, ci întotdeauna echilibrul este cel mai bun răspuns la această dilemă. Totodată specialistul afirmă că există 3 principii de bază atunci când dorim să oferim întreaga atenţie persoanei din faţa noastră atunci când doreşte să ne comunice un lucru şi, de cealaltă parte, atunci când dorim să ne exprimăm gândurile şi sentimentele.

1. Dacă mai mult vorbeşti tu, vorbeşti din ceea ce ştii deja. “Ceea ce ştii deja te duce repetitiv în ceea ce trăieşti, cu rezultatele de acum. => Dacă îţi doreşti o schimbare în bine sau în şi mai bine, propune-ti pentru început să asculţi mai mult decât să vorbeşti (alege persoane de la care ai ceva de învăţat!), pentru a afla noi informaţii, perspective, strategii, pentru a-ti şlefui resursele interioare”, explică psihologul Laura Maria Cojocaru.

2. Continuă să asculţi în timp ce aplici ceea ce ai primit că informaţie, unelte, ghidaj. “Ceea ce asculţi este menit acum să verifice şi valideze ce, cum şi cât ai înţeles în beneficiul tău şi calitatea rezultatelor obţinute pentru a face modificările necesare şi/sau pentru a completă informaţia”, afirmă specialistul.

3. După ce ai acumulat informaţii şi ai exersat suficient cât să începi să vezi rezultate, acum este timpul că tu să vorbeşti mai mult: despre rezultate, despre starea ta de împlinire interioară, despre cum îţi menţii tonusul şi motivaţia, despre cum te-ai împrietenit cu timpul tău, cu organizarea, cu noile convingeri şi strategii.

1. Pentru a conştientiza paşii făcuţi către transformarea lor, aspect ce îi ajută să-şi menţină motivaţia, energia şi încrederea în sine, în metoda şi în obiectivul lor.

2. Pentru că, împărtăşind, dăruind şi învăţând şi pe alţii, vor pune seminţele pentru un bine care se va întoarce la ei cel puţin dublu, întărindu-le credinţele şi accelerând procesul de autocunoaştere şi de dezvoltare personală.