Ţi se întâmplă uneori să te apuce o frică inexplicabilă, inima să îţi bată mai repede şi să simţi că nu ai suficient aer? Acestea sunt simptomele unui atac de panică, situaţie care, deşi nu are mereu are o cauză logică, în general e favorizată de anumite gânduri, împrejurări sau locuri neplăcute.

Atacurile de panică apar mai ales la tineri şi, dacă nu se încearcă tratarea lor, vor continua pe parcursul întregii vieţi. Factorii care declanşează atacurile de panică au legătură fie cu stresul unor schimbări majore care au loc în viaţa unei persoane, fie cu o pierdere, fie cu consumul exagerat de alcool sau alte substanţe stimulante.

Factorii care contribuie la permanentizarea atacurilor de panică sunt reprezentaţi de tendinţa noastră de a evita condiţiile care le-au generat, de teama că pierdem controlul sau de o frică iraţională şi permanentă de moarte, de gânduri negative şi de lipsa încrederii că vom rezolva anumite probleme care ne apasă.

Uneori, însă, atacurile de panică pot fi cauzate de o boală (hipertiroidismul sau hipoglicemia) sau de sindromul premenstrual. Aceste stări dau simptome asemănătoare atacurilor de panică, precum repsiraţie accelerată sau ameţeli. Dacă bănuieşti că e vorba de o astfel de cauză în ceea ce te priveşte, discută cu medicul de familie.

Cum poate fi oprit un atac de panică?

  • Închide ochii!
  • Respiră adânc şi rar! Umple-ţi uşor plămânii cu aer şi apoi expiră pe gură.
  • Gândeşte-te la ceva concret, fără legătură cu starea ta! De exemplu, atinge-ţi mâneca hainei şi încearcă să îi simţi textura.
  • Imaginează-te într-un moment plăcut din trecut sau într-un loc frumos pe care vrei să îl vizitezi

După cum recomandă dr. Radu Vrasti, dacă nu putem face faţă singuri atacurilor de panică, o vizită la psiholog ne-ar putea fi de folos pentru a ne organiza mental şi pentru a învăţa ce e de făcut în viitor: „Tratamentul psihologic, nemedicamentos, al tulburării de panică este cel care asigură un deznodământ pozitiv pe termen lung. Tratamentul psihologic este cel care înarmează pacientul cu deprinderi pentru a identifica şi neutraliza atacul de panică din primele momente, pentru a se decondiţiona de stimulii şi situaţiile panicogene, pentru a-şi schimba schemele cognitive şi gândurile negative automate care contribuie la permanentizarea atacurilor de panică.” („Ajută-te singur în caz de atac de panică”, Editura All)