Sinuzita, otita şi faringita sunt câteva dintre motivele care ne aduc în cabinetul orelistului. Dr. Cezara Danciu, medic primar ORL la Spitalul Clinic Colţea din Bucureşti, ne spune de ce este bine să nu neglijăm aceste afecţiuni.

Care sunt cele mai frecvente afecţiuni din sfera ORL de care suferă românii?

Nu pot spune că sunt afecţiuni mai mult sau mai puţin frecvente în sfera ORL. În general, pacientul se adresează medicului atunci când simte că ceva este în neregulă sau chiar atunci când îl doare. Uneori, vine la medic după luni întregi de la apariţia vreunui simptom. Alteori, după ce a citit pe internet. Aş putea spune că printre cele mai frecvente sunt otitele, mai ales cele micotice. Acestea apar în general vara, după baia în mare sau din cauza unei igiene riguroase cu beţişoarele. Mai sunt otitele medii, ca urmare a răcelilor care se manifestă cu rinoree şi obstrucţie nazală. Acum, în sezonul rece, apar faringitele, amigdalitele şi mai ales sinuzitele. De neglijat nu este nici cancerul, care în ultimii ani a avut o creştere alarmantă.

În sezonul rece, se întâmplă adesea ca rinita să fie confundată cu răceala. Cum le deosebim?

Rinitele sunt inflamaţii ale mucoasei nazale şi pot fi de mai multe feluri. Rinita banală sau pur şi simplu guturaiul are o incubaţie de 2-3 zile şi se manifestă prin rinoree apoasă, obstrucţie nazală, strănut, dispariţia mirosului şi senzaţie de corp străin faringian. Aceasta poate evolua spre agravarea stării generale, manifestată prin febră, frison, lăcrimare şi congestie intensă a mucoasei nazale. După 7-8 zile, în general, se vindecă, dar uneori poate da şi complicaţii: otite, sinuzite, laringo-faringo-traheo-bronşite. Rinita alergică, pe de altă parte, este o reacţie de sensibilizare indusă de alergeni şi se manifestă prin triada rinoree - strănut - obstrucţie nazală, dar mai pot apărea lăcrimarea şi pruritul. Într-adevăr, cele două boli seamănă foarte mult între ele, dar o anamneză amănunţită şi câteva teste pot face diagnosticul diferenţial.

Ce trebuie să facem în caz de laringită, o altă afecţiune des întâlnită iarna?

Laringitele reprezintă inflamaţia mucoasei laringiene şi pot avea forme simple în cazul unui proces inflamator, dar şi forme complicate, care se pot manifesta prin dispnee intensă, ajungându-se uneori la traheotomie. Tocmai de aceea, atunci când apare disfonia, adică vocea răguşită, trebuie să ne prezentăm la medic. În mare, tratamentul este asemănător, dar acesta trebuie adaptat tipului de laringită. Uneori, de rapiditatea stabilirii diagnosticului şi de instituirea tratamentului depinde viaţa bolnavului. De aceea, pacientul trebuie să meargă întâi la doctor şi apoi la farmacie, şi nu invers.

Cum ne putem da seama că avem o sinuzită şi ce ar trebui să facem pentru a nu se croniciza?

Sinuzita reprezintă inflamaţia sinusurilor paranazale şi poate afecta unul sau mai multe sinusuri. Poate fi acută şi cronică. O sinuzită acută netratată corect se poate croniciza. Ca simptomatologie, sinuzita acută se manifestă prin obstrucţie nazală, rinoree purulentă, cefalee, senzaţie de tensiune la nivelul fosei canine, durere la rădăcina nasului sau în vârful capului. Uneori, poate fi însoţită şi de febră.

Ce complicaţii pot avea afecţiunile ORL netratate?

Netratate, afecţiunile ORL pot avea unele dintre cele mai grave complicaţii, având în vedere teritoriul anatomic, adică vecinătatea cu creierul. Otitele medii se pot complica, astfel, cu otomastoidită, paralizie de nerv facial, osteomielita osului temporal sau chiar cu meningită, abces cerebral sau cerebelos, abces subdural sau extradural, tromboflebită de sinus lateral. Sinuzitele pot avea complicaţii de vecinătate (afectarea altor sinusuri, complicaţii orbito-oculare) sau la distanţă (otite supurate, laringite, pneumopatii supurate, meningită, abces extradural, abces cerebral, tromboflebită de sinus cavernos sau de sinus longitudinal). Laringitele acute edematoase sau abcesul de epiglotă sunt urgenţe chirurgicale.

Ce rol au amigdalele şi când trebuie ele scoase?

Amigdalele palatine, împreună cu restul ţesutului limfatic care formează inelul Waldeyer, au rol imunologic, intervenind atât în răspunsul mediotumoral, cât şi în cel celular; deci au rol de „informare imunologică”, de producere a limfocitelor, a imunoglobulinelor, citokinelor, interferonului. Unii chiar consideră că au rol în creştere, dar şi rol endocrin. Cu toate acestea, atunci când amigdalele devin un focar de infecţie sau o amigdală este mai mare decât cealaltă ori este modificată ca structură, este indicată amigdalectomia.

Cum ne putem feri de infecţiile acute ale căilor respiratorii?

Ne ferim de infecţii acute ale căilor respiratorii îmbrăcându-ne adecvat, mâncând sănătos şi, mai ales, având grijă să nu stăm în preajma persoanelor răcite.

Cum recunoaştem manifestările unei otite?

Otitele se manifestă prin durere la nivelul urechii, hipoacuzie, senzaţie de plenitudine auriculară, senzaţie de lichid în ureche, mâncărime, otoree purulentă, simptomatologia fiind în funcţie de tipul de otită.

După ce ne-am vindecat de o afecţiune ORL, e normal să rămânem cu o sensibilitate?

În mod normal, nu rămânem cu sensibilitate. Dacă simptomatologia persistă, înseamnă că boala nu este încă vindecată sau că afecţiunea ORL s-a cronicizat.

Ce poate însemna o durere de gât care nu mai trece?

O durere de gât care nu trece poate fi un semn rău, adică poate fi o neoplazie la nivelul respectiv. De aceea, este recomandată consultarea de urgenţă a unui medic ORL.

Cum e cel mai bine şi cu ce să ne curăţăm urechile?

Urechile trebuie spălate atât cât ne permite intrarea degetului. Nu trebuie să băgăm apă cu jet în ureche şi nici să folosim beţişoarele. Ne ştergem, pur si simplu, cu prosopul atât cât poate intra în ureche. Folosirea excesivă a beţişoarelor de urechi duce la otita externă micotică, aceasta fiind extrem de dureroasă.

Multe persoane cu deviaţie de sept se tem de intervenţia chirurgicală şi mai ales de îngrijirea post-operatorie. Cum se face în prezent recuperarea?

Deviaţia de sept nazal trebuie operată, pentru că este cauza multor afecţiuni ORL. Obstrucţia nazală dată de aceasta poate duce la hipoacuzie, sinuzită, catar ototubar cronic, otite, otomastoidite. Intervenţia chirurgicală se face sub anestezie generală, deci pacientul nu simte nimic. Operaţia se face clasic, cu dalta şi ciocanul, neexistând o altă abordare. Pacientul stă 2 zile cu tamponament nazal anterior bilateral, pentru a menţine septul mucos pe linia mediană. Îngrijirea postoperatorie constă în aspiraţii şi punerea de picături în nas cam 2 săptămâni. Dacă nu desfăşoară o activitate fizică, pacientul îşi poate relua activitatea foarte repede. Nasul se reface în totalitate în aproximativ 2 luni, aceasta însemnând retragerea edemului şi vindecarea definitivă a mucoasei.