Hashimoto: cum se manifestă boala care dă “gușă”. Verdictul medicului endocrinolog
Tiroidita autoimună sau Hashimoto (numită după medicul japonez Hashimoto care a descris boală pentru prima dată în 1912) este o inflamație cronică autoimună a glandei tiroide.
“Autoimun înseamnă că sistemul imun nu recunoaște un anumit țesut (organ), în cazul de față tiroida, și o atacă cu ajutorul anticorpilor. Anticorpii antitiroidieni sunt niște “soldați” special antrenați să atace strict țesutul tiroidian. Aceștia sunt : anticorpii antitireoperoxidaza (TPO) și anticorpii antitiroglobulina (TG) ”, spune medicul endocrinolog Alina Rusu.
Nu se știe clar de ce apare această boală. Există o predispoziție genetică, dar se consideră că un rol îl joacă și factorii de mediu: excesul de iod, infecțiile, substanțele toxice. Este mult mai des întâlnită la femei și reprezintă cea mai frecvența cauză de hipotiroidie.
Hashimoto: factori de risc
Avem un risc mai mare de a dezvoltă tiroidita autoimună dacă în familia noastră mai există un membru (de gradul 1) care deja are acesta boală. De aceea, când un medic depistează o persoană cu tiroidită autoimună, recomandă ca rudele de gradul întâi, mai ales de sex feminin, să fie investigate.
Hashimoto: simptome
Inițial nici nu știm că avem această afecțiune, pentru că nu dă nu dă simptome clinic. În timp, sub agresiunea anticorpilor și prin inflamația cronică, glanda tiroidă își mărește volumul – ceea ce poartă medical denumirea de “gușă”.
“Vorbim despre simptome atunci când se instalează o disfuncție tiroidiană, respectiv hipotiroidia sau hipertiroidia.
Hipotiroidia, adică incapacitatea țesutului tiroidian rămas neafectat de a produce suficienți hormoni tiroidieni se poate manifesta prin: intoleranță la frig, oboseală accentuată, piele uscată, bătăi rare ale inimii (bradicardie), constipație, stări de tristețe inexplicabile, până la depresie”.
Uneori, anticorpii au acțiune stimulantă și se produc hormoni tiroidieni în exces, disfuncție numită hipertiroidie (sau tireotoxicoză). Hipertiroidia se poate manifesta prin: scădere bruscă în greutate însoțită de iritabilitate (nervozitate), insomnii, transpirații excesive cu sau fără efort, tranzit intestinal accelerat.
După o evoluție îndelungată (de ani), pe măsură ce se instalează hipotiroidia, glanda tiroidă scade treptat în dimensiuni.
Ce complicații pot apărea
“Putem spune că tiroidita autoimună este cea mai “ușoară” boală autoimună, întrucât nu prezintă riscuri de a dezvolaă complicații amenințătoare de viață (cunoscute).
Uneori, tiroidita autoimună se asociază și cu alte boli autoimmune: vitiligo, poliartrit[ reumatoidă, psoriazis, DZ tip 1, anemie Biermer - fără să existe o relație de cauzalitate între ele”, mai spune medicul endocrinolog Alina Rusu.
Complicațiile pot apărea dacă disfuncția tiroidiană (hipotiroidia sau hipertiroidia) nu este diagnosticată la timp. Acestea pot afecta întregul organism, de la sistemul cardio-vascular, la cel nervos sau gastro-intestinal.
Cum se pune diagnosticul
“Diagnosticul este relativ ușor de stabilit în prezent. Se dozează anticorpii antitiroidieni AAT-TPO și AAT-TG plus hormonii TSH, fT4. Ecografia tiroidiană ne aduce informații suplimentare: ne poate confirma diagnosticul prin aspectul clasic ecografic ( ca o “pânză mâncată de molii” sau de “brânză cu goluri” – șvaițer)”.
Tratamentul
“Strict pentru afectarea autoimună nu există tratament. Anticorpii vor fi prezenți mereu în sânge însă nivelul lor (titrul lor) variază de-a lungul timpului, înregistrând când valori mari, când valori mai scăzute.
Pentru disfuncțiile tiroidiene (hipo- și hipertiroidia) există tratament. Pentru hipotiroidie tratamentul este unul subtitutiv- adică de înlocuire a hormonilor ce nu mai sunt produși de glanda tiroidă. De cele mai multe ori acest tratament este pe viață.
Pentru hipertiroidie se folosesc antitiroidienele de sinteză – medicamente ce blochează formarea de hormoni tiroidieni noi, în exces”, adaugă specialistul de la DigestMed.
Astfel, odată diagnosticată tiroidita autoimună, dacă funcția tiroidiană este încă intactă (tiroida produce suficienți hormoni tiroidieni), nu este nevoie de tratament. Se va urmări evoluția în timp prin dozări hormonale periodice, până când se instalează o disfuncție tiroidiană care va necesita tratament specific.
Din punct de vedere medical nu există restricții alimentare sau de altă natură.
Există câteva studii care spun că unele persoane au raportat o îmbunătățire a calității vieții după ce au adoptat diverse obiceiuri alimentare: evitarea glutenului, a lactatelor – fenomene explicabile prin faptul că tiroidita autoimună se poate asocia și cu boala celiaca sau cu intoleranța la lactoză. iar evitarea acestor alimente duce automat la ameliorarea unor simptome. De asemenea, se discută despre efectele benefice ale dietei anti-inflamatorii (dietă bogată în fructe, legume și proteină din pește). Există câteva studii care arată beneficii ale suplimentării cu seleniu, zinc, curcumă, vitamina D în tiroidita autoimună. Toate aceste sfaturi nu au încă un suport științific solid și este cert nevoie de studii suplimentare de dimensiuni mari pentru confirmare.
Un factor binecunoscut că fiind declanșator sau de accelerare a procesului autoimun în general este stresul. Astfel că este bine că persoanele cu boli autoimune, în cazul nostru, cu tiroidita autoimună, să își îndrepte atenția către gestionarea stresului.
