Când se operează fibromul uterin? Medicul răspunde

Multe femei sunt diagnosticate cu fibrom uterin, tumoră benignă, care poate avea complicaţii precum anemia, din cauza sângerărilor frecvente. În timp ce unele fibroame necesită doar urmărire, altele au indicaţie de tratament, inclusiv chirurgical.

Fibrom uterin jpg

Fibroamele uterine au dimensiuni variabile, de la câţiva mm la 20 cm. O femeie poate avea unul sau mai multe fibroame

Aproape 70% dintre femei au fibroame uterine, care sunt, de obicei, diagnosticate la o ecografie ginecologică de rutină. Această tumoră benignă (necanceroasă) se dezvoltă la nivelul uterului şi este de mai multe tipuri: intramural (apare în peretele muscular uterin), subseros (la exteriorul peretelui uterin), submucos (se află în stratul muscular de sub mucoasa uterină) sau pediculat (ataşat de uter printr-un fel de picioruş).

Dezvoltarea fibroamelor este influenţată de schimbările hormonale lunare în cazul femeilor fertile. La menopauză, tind să se micşoreze sau să dispară.

Dr. Patricia Mălușanu, medic specialist obstetrică-ginecologie, ne-a răspuns la întrebările esenţiale despre această afecţiune.

Ce simptome are?

Simptomatologia legată de prezența fibroamelor uterine depinde de numărul lor, de localizare și de dimensiuni. De multe ori, fibromul uterin nu provoacă simptome. Alteori, poate avea manifestări clinice ușoare, care sunt adesea neglijate. Cele mai frecvente simptome sunt: sângerarea uterină anormală (care se poate manifesta sub formă de menstruație abundentă sau prelungită), dureri pelvine, simptome urinare sau digestive, dificultăți în obținerea unei sarcini.

Cum se depistează?

Diagnosticul de fibrom uterin se stabilește, de obicei, prin ecografie transvaginală și examen clinic, dar, în cazuri mai complexe, pot fi necesare investigații imagistice suplimentare, cum ar fi imagistica prin rezonanță magnetică (RMN sau IRM).

În ce constă tratamentul?

Tratamentul fibromului uterin se decide în funcție de mai mulți factori, inclusiv dimensiunea şi localizarea acestuia, simptomele pe care le cauzează, vârsta pacientei, dorința acesteia privind păstrarea fertilității. Scopul tratamentului îl reprezintă ameliorarea simptomatologiei și, dacă este posibil, reducerea dimensiunilor fibroamelor.

În general, se acceptă ca fibroamele asimptomatice de mici dimensiuni să beneficieze doar de urmărire. Totuși, tratamentul devine necesar când fibromul cauzează simptome precum:

·►Menstruații abundente care pot duce la anemie;

·►Dureri pelvine cronice sau disconfort semnificativ;

·►Dureri în timpul actului sexual;

·►Presiune asupra vezicii urinare;

·►Deformarea cavității uterine;

·►Necrobioza fibromului;

·►Avorturi recurente sau probleme de fertilitate.

Deși clasele medicamentoase ce pot fi indicate sunt numeroase, beneficiile terapeutice sunt limitate de multe ori, cu reapariția simptomatologiei și reluarea creșterii fibromului după întreruperea tratamentului. De cele mai multe ori, tratamentul conservator precedă tratamentul chirurgical.

Pentru ameliorarea durerii sunt indicate analgezice sau antiinflamatoare, iar anemia ce poate să apară din cauza menstruațiilor foarte abundente și prelungite este tratată sau prevenită prin administrarea unui supliment cu fier.

Când se recomandă intervenția chirurgicală?

Generic vorbind, indicațiile terapiei chirurgicale a fibromului uterin sunt:

·►Cura simptomatologiei dureroase sau a sângerărilor uterine anormale;

·►Tratamentul infertilității și al avorturilor recurente;

·►Suspiciunea de malignizare.

Tratamentul chirurgical este de mai multe tipuri, intervențiile cel mai frecvent practicate fiind histerectomia și miomectomia.

Histerectomia presupune îndepărtarea completă a uterului și este indicată în cazul unor fibroame foarte mari sau atunci când fibromul recidivează sau produce complicații (sângerări abundente). Histerectomia poate fi realizată prin operație standard, deschisă, cu incizie abdominală, dar și minim invaziv – laparoscopic, robotic sau prin abord vaginal. Este o opțiune pentru femeile care nu mai doresc să aibă copii.

Miomectomia implică îndepărtarea fibroamelor, păstrând în același timp uterul, fiind preferată de femeile care doresc să rămână însărcinate. Poate fi efectuată laparoscopic, histeroscopic sau prin chirurgie deschisă, în funcție de dimensiunea și localizarea fibroamelor.

Monitorizarea regulată și consultarea medicului sunt esențiale pentru a gestiona eficient fibroamele și a exclude orice complicații.