Când se impune operația pentru polipi: Sfatul specialistului ORL, dr. Maxim Vasian
Polipii sunt numiți în termeni medicali vegetații adenoide. Reprezintă o masă de țesut limfatic, situată într-o cavitate în spatele nasului numită nazofaringe. În mod obișnuit, vegetațiile adenoide regresează spre pubertate, însă pot persista și la vârsta adultă, iar hipertrofia lor, adică mărirea acestor vegetații, poate bloca parțial zona din spatele nasului.
Simptomele îngrijorătoare
În perioada copilăriei, infecțiile din sfera ORL au o frecvență ridicată, fiind o provocare constantă. Copiii care au probleme din cauza vegetațiilor adenoide pot avea simptome care nu par să indice o afecțiune ORL precum: probleme de concentrare și deficit de atenție, alături de episoade de infecții respiratorii frecvente ce trebuie tratate cu antibiotice, prezintă sforăit în timpul somnului, respirație dificilă, voce nazonantă. De multe ori, acești copii nu ia în greutate conform vârstei.
Respirația pe nas devine ineficientă, copilul respirând cu gura deschisă. În timp, această respirație nefiziologică produce modificări patologice. Nasul are un aspect caracteristic: este mai îngust, ascuțit din cauza lipsei de dezvoltare a foselor nazale. Buza superioară este îngroșată, dinții sunt prost implantați, bolta palatină capătă o formă ogivală, numit facies adenoid.
Polipii netratați încurajează infecțiile respiratorii. Foto: Shutterstock
Vegetațiile adenoide se însoțesc și de o serie de manifestări patologice la nivelul urechii. Prin volumul acestora și prin congestia mucoasei rinofaringiene, copiii cu vegetații adenoide prezintă otite frecvente, asociate cu hipoacuzie secundară. Respirația bucală antrenează tulburări anoxice și de ventilație pulmonară, dar și perturbări ale metabolismului calciului care, în timp, determină modificări scheletice la nivelul toracelui și membrelor. Prin hipoxia cronică a encefalului, copilul nu se dezvoltă armonios din punct de vedere intelectual, scade atenția, apar rezultate modeste la învățătură. Vegetațiile adenoide determină și tulburări reflexe: cefalee secundară, tuse reflexogenă determinată de secrețiile ce se scurg din rinofaringe, subfebrilitate.
Cum se pune diagnosticul
La examenul ORL, se poate observa prezența vegetațiilor adenoide și se poate aprecia mărimea lor, în zona din spatele nasului, acolo unde se situează acest țesut îngroșat, printr-o rinoscopie anterioară și posterioară, completata cu endoscopie sau fibroscopie nazofaringiană.
În trecut, se folosea o oglinda (rinoscopia posterioară) pentru vizualizarea vegetațiilor. În timp, această procedură și-a pierdut indicația, fiind înlocuită cu o procedură modernă. În prezent, se introduce un tub foarte subțire și flexibil, prevăzut cu o cameră video (fibroscopie nazofaringiană), pentru a evalua dacă vegetațiile sunt mărite și determină obstrucție.
Prin examenul otoscopic sau fibroscopia otică, completat cu audiometrie tonală și timpanogramă, se poate observa prezența unei otite seroase, dar și hipoacuzia (adică scăderea auzului) secundară.
Foto: dr. Maxim Vasian
În funcție de rezultatele investigațiilor menționate, se determină necesitate unui tratament medicamentos sau chirurgical.
Prognosticul este bun dacă tratamentul medicamentos se face adecvat și indicația operatorie se stabilește precoce, înaintea instalării modificărilor ireversibile la nivel facial, mai spune medicul specialist ORL, dr. Maxim Vasian, din cadrul unei rețele private de clinici.
Citește și Până la ce vârstă îți poți îndrepta dinții?
