Medic specialist endocrinologie: Care sunt bolile tiroidei?

Glanda tiroidă este un organ mic situat în partea din față a gâtului, înfășurat în jurul traheei. Are forma unui fluture, mic la mijloc, cu două „aripi” largi. Tiroida produce hormoni implicați în controlul unor funcții vitale, iar disfuncția acesteia afectează întregul organism. Fie că este vorba despre exces (hipertiroidism) sau deficit de hormoni (hipotiroidism), afecțiunile sunt grave și trebuie diagnosticate și tratate.

Medicul specialist în endocrinologie, dr. Emin Mammadov, explică ce este boala tiroidiană.

image

Foto: Shutterstock

Principalul rol al tiroidei este legat de reglarea metabolismului, proces complex prin care alimentele sunt transformate în energie, folosită de fiecare celulă din corp, prin doi hormoni specifici - T4 (tiroxina) și T3 (triiodotironina), sintetizați de tiroidă.

Acești doi hormoni dictează celulelor câtă energie să folosească. Funcția tiroidiană este supravegheată de glanda pituitară, situată în craniu, sub creier. Glanda pituitară monitorizează și controlează cantitatea de hormoni tiroidieni din sânge printr-un hormon de stimulare a tiroidei (TSH). 

Ce este boala tiroidiană?

Boala tiroidiană este un termen general care definește incapacitatea tiroidei de a produce cantitatea potrivită de hormoni. Când tiroida produce exces de hormoni, corpul folosește energia prea repede, ceea ce se asociază cu oboseală, un ritm cardiac accelerat, scădere în greutate și nervozitate. Când se produc prea puțini hormoni apare epuizarea, acumularea de kilograme, intoleranța la temperaturile scăzute.

Cauzele acestor tulburări sunt diverse, frecvente și le poate avea oricine: bărbați, femei, sugari, adolescenți și vârstnici. Boala tiroidiană poate apărea de la naștere sau se poate dezvolta pe măsură ce îmbătrânești (deseori, după menopauză, la femei). Riscul este mai mare la cei care au antecedente familiale de boală tiroidiană, în cazul celor care au unele forme de anemie, diabet de tip 1, insuficiență suprarenală, lupus, artrită reumatoidă, vârsta (peste 60 de ani). 

Bolile tiroidei

  • Tiroidita - este o inflamație a glandei tiroide. Există diferite tipuri de tiroidită, cea mai des întâlnită este tiroidita autoimună în care celulele corpului atacă și dăunează tiroidei. Această afecțiune este moștenită.
  • Tiroidita Hashimoto -  este tiroidita autoimună cu deficit de hormoni tiroidieni (hipotiroidism).
  • Boala Graves (se mai numește boala Basedow) - este tiroidita autoimună face întreaga glandă tiroidă hiperactivă (hipertiroidism). Se asociază cu o glandă tiroidă mărită și la unii pacienți (mai ales la fumători) poate afecta ochii.
  • Tiroidita postpartum - apare de la 5 la 9% dintre femei în primele luni după naștere și este o suferință temporară care se remite. 
  • Tiroidita subacută (De Quervain) apare, de obicei, după o infecție virală (răceală) și se manifestă prin fazele de exces, apoi de deficit de hormoni. Poate provoca dureri de gât (la atingere) și febră. Se remite în câteva săptămâni sau luni.
  • Deficitul de iod este o problemă care afectează câteva milioane de oameni din întreaga lume, în condițiile în care sinteza de hormoni tiroidieni are nevoie de atomi de iod.
  • Tiroida nefuncțională la naștere afectează aproximativ 1 din 4.000 de nou-născuți. Dacă nu este tratat, copilul ar putea avea probleme atât fizice, cât și psihice în viitor. Nou-născuților li se recomandă un test de sânge de screening în spital pentru a-și verifica funcția tiroidiană.
  • Nodulii tiroidieni care produc hipertiroidismul (noduli toxici). Poate fi un singur nodul sau mai mulți. Este de precizat faptul că nodulii tiroidieni sunt prezenți la până la jumătate din populație, însă în majoritatea cazurilor nu afectează funcția tiroidiană.
  • Iodul în exces (doze foarte mari) care pot provoca sinteza excesivă a hormonilor tiroidei, dacă mecanismele de adaptare nu sunt defecte. Excesul poate fi adus de substanța de contrast pentru CT (tomografie computerizată) sau de unele medicamente (pentru inimă, tuse). 

Afecțiunile tiroidei sunt descrise de simptome specifice, pot fi sau nu asociate cu senzații dureroase sau neplăcute la nivelul gâtului (tuse, dificultate de înghițire) ori sunt asimptomatice. Diagnosticul corect este necesar înaintea instituirii unui tratament, iar pentru acesta analizele de laborator sunt obligatorii.

Citește și Ai peste 40 de ani! Ar trebui să faci aceste analize!