Analiza care ajută la depistarea bolilor de sânge
Examenul citologic al frotiului sangvin face parte din evaluarea obligatorie a pacienților cu boli hematologice (de sânge), deoarece aduce informaţii importante pentru diagnosticul pozitiv sau diferenţial al acestor afecțiuni.
Examenul citologic al frotiului sangvin se realizează în cadrul evaluărilor specifice la pacienții cu cancer hematologic (leucemii, limfoame, mieloame) sau al celor cu simptomatologie clinică specifică afecțiunilor hematologice non-proliferative precum aplazia medulară și malaria.
Analiza este o investigaţie de laborator, prin care sunt examinate microscopic elementele constitutive ale sângelui. Frotiurile sangvine pentru exameul citologic pot fi din sânge capilar, sânge venos și concentrat leucocitar.
Indicațiile pentru examenul citologic al frotiului sangvin sunt următoarele: anemii fără o cauză evidentă, sindroame hemoragipare, sindroame febrile sau ictere de cauză necunoscută, organomegalii, suspiciune de neoplazii metastazate medular, în cazul observării modificărilor eritrocitelor, leucocitelor și trombocitelor.
Cum se face analiza
Examenul microscopic al frotiului de sânge depinde de calitatea prelevării. Sângele se poate recolta din capilare, prin înțeparea degetului, sau din sânge venos.
Frotiul de sânge capilar se obține prin înțeparea pulpei degetului sau a călcâiului la nou-născut.
Puncționarea se realizează cu ace de unică folosință după dezinfecția locului, iar zona va fi perfect uscată. Frotiul se va efectua din a doua picătură de sânge, prima fiind îndepărtată, deoarece poate fi diluată cu fluid tisular. Acest tip de frotiu este cel mai indicat pentru efectuarea examinarii morfologice a elementelor celulare.
Frotiul de sânge venos: este realizat din sângele recoltat din vene ale brațului, în recipient care conține anticoagulant.
Rezultatele pot evidenția modificări morfologice la nivelul celulelor albe, roșii sau trombocitelor, cazuri în care este necesară diagnosticarea și evaluarea pacientului. Absența anomaliilor morfologice înseamnă că pacientul nu suferă de afecțiunile determinate de modificările acestor celule.
