Sunt perfecţionist. E bine sau rău?

Fiecăruia dintre noi ni se poate întâmpla să fim nemulţumiţi de noi înşine atunci când nu reuşim să ducem la bun sfârşit ceva. Însă dacă avem des acest sentiment şi nimic nu ne mai nemulţumeşte, ar trebui să ne întrebăm dacă nu cumva am dus perfecţionismul la extrem.

Majoritatea oamenilor au convingerea că aceasta este o calitate şi chiar se mândresc cu ea la interviurile de angajare. Sigur că un angajator nu-şi poate dori nimic mai mult atunci când subalternul este întotdeauna atent la ceea ce face, când verifică totul de zece ori şi când nu depăşeşte niciodată termenele-limită. Însă nici chiar acesta nu ar trebui să privească întru totul perfecţionismul ca pe o calitate.

Perfecţionistul poate deveni depresiv

O persoană perfecţionistă are mereu tendinţa de a-şi stabili standarde înalte, de mult ori prea înalte pentru a reuşi să le atingă. Din dorinţa de a face totul perfect, ea va intra în competiţie cu sine şi va fi întotdeauna nemulţumită de ceea ce face, lucru care-i va genera nenumărate frustrări şi neîncredere în sine.

De aici, mai este doar un pas până la apariţia anxietăţii şi depresiei. Există situaţii în care, nereuşind să atingă un obiectiv pe care şi l-a fixat, perfecţionistul poate ajunge să privească eşecul ca pe o traumă.

Perfecţionistul este nemulţumit şi de cei din jur

Pentru o persoană perfecţionistă, „aproape perfect” înseamnă „greşit”. Mai grav este că priveşte în acelaşi mod şi ceea ce fac persoanele din jurul ei, pentru că nu se ridică la nivelul aşteptărilor sale – deseori nerealiste.

Inevitabil, o asemenea viziune va genera o atitudine ostilă faţă de cei din jur şi se poate aunge la conflicte, mai ales atunci când perfecţionistul are o funcţie de conducere. Mai există o categorie de persoane, care nu sunt perfecţioniste cu ele însele, ci doar cu cei din jurul lor.

Perfecţionistul nu este privit cu ochi buni

De partea cealaltă, nici persoanele din jur nu acceptă uşor în preajma lor un perfecţionist, mai ales dacă el le critică în permenenţă sau îşi arată atitudinea dezaprobatoare. Ba mai mult, poate deveni ridicol în ochii celorlalţi. Dacă este criticat la rândul său, nu va primi niciodată bine lucrurile pe care le spun cei din jur, chiar dacă acea critică este constructivă.

Sunt suficiente motive pentru ca perfecţionistul să-şi dorească să înfrâneze tendinţa de a face lucrurile perfect. Trebuie să învăţăm din propriile greşeli şi să le depăşim pentru a avea putere să mergem mai departe. Altfel, această „calitate” ne poate epuiza fizic şi psihic, ne poate distruge stima de sine şi ne poate întuneca viaţa.