Cum faci faţă unui diagnostic dur

Fie că este vorba de cancer, fie că este o cu totul altă afecţiune cu un prognostic la fel de grav, eşti conştient că viaţa ta nu va mai fi la fel. Numai tratamentul îţi va schimba întregul stil de viaţă.

Probabil că o să fie nevoie să te internezi în perioade în care ai fi dorit să-ţi petreci timpul în familie. Apoi vor apărea simptomele, ce te vor împiedica să faci ceea ce până atunci făceai cu uşurinţă. Nu mai există pretextul „nu e timp"

Primul pas este să priveşti totul cu sinceritate şi cu minte de matematician. Doctorul apreciază că în jumătate din timp vei simţi un disconfort aşa mare încât nu vei mai putea ieşi din casă? Calculează-ţi timpul astfel încât să profiţi până la ultimul minut de cealaltă jumătate de perioadă, în care te vei simţi bine.

Tratamentul funcţionează şi te simţi absolut normal? Ieşi la iarbă verde ori mergi la munte. Acum nu ar mai trebui să existe pretexte cum ar fi lipsa timpului. În această situaţie, şi un pic de egoism ajută. Încearcă să petreci timpul liber cu persoane la care chiar ţii şi care te pot susţine necondiţionat.

Nu este o regulă: îi spun cuiva sau mai păstrez pentru mine o perioadă. S-ar putea să te ajute dacă împărtăşeşti cuiva diagnosticul aflat. Nu te va ajuta dacă persoana respectivă este o fire mai „prăpăstioasă”. Ştii că partenerul de viaţă sau părinţii sunt mai negativişti şi că te vor încărca şi mai mult cu frământările lor? Împacă-te tu cu ideea prima dată şi apoi spune-le vestea.

Altfel, este posibil să te debusoleze cu frământările lor. Copiilor, pe de altă parte, nu trebuie să le spui decât în momentul în care îţi poţi stăpâni emoţiile şi eşti destul de pregătit să pari puternic în faţa lor. Poţi să aştepţi chiar până începi tratamentul şi până apar primele rezultate. Astfel, vei fi şi tu mai încrezător şi le vei transmite şi lor această stare.

Cel mai mare ajutor îl poţi găsi în rândul persoanelor care au aceeaşi afecţiune. Dacă în alte circumstanţe aţi gândi exact opus şi nu aţi avea nimic în comun, boala vă poate uni. Altfel înţelege prin ce treci o persoană care are aceleaşi frământări zi de zi şi care înţelege disconfortul pe care îl resimţi.

Însă în cazul unei astfel de prietenii poate apărea o capcană: aceea de a discuta la nesfârşit de neşansa de a te fi îmbolnăvit. Ideea e să găseşti oameni optimişti, care lasă problemele la o parte şi încearcă să aducă veselie în orice nenorocire. Dacă nu reuşeşti să treci peste frământări şi peste gândurile negre, psihologul ar fi o variantă.

Doctor Click! vă sfătuieşte

Anca-Elena Vinţeanu psiholog

O atitudine nepotrivită poate înrăutăţi starea de sănătate. În cazul în care apare negarea sau ignorarea afecţiunii, starea de sănătate a persoanei se poate deteriora, pentru că, de cele mai multe ori, ea refuză să continuie investigaţiile sau tratamentul şi chiar abandonează lupta pentru supravieţuire.

Acest abandon în mâna sorţii nu este cel mai potrivit. Respectarea tratamentului şi a prescripţiilor specialiştilor şi implicarea sau colaborarea duc de cele mai multe ori la găsirea a noi soluţii de adaptare la noua situaţie.