Povestea unei învingătoare

Când am întâlnit-o pentru prima dată pe Andreea, de 23 de ani din Bucureşti, am văzut o fată frumoasă, cu nişte ochi pătrunzători şi cu un zâmbet care-i lumina întregul chip. Nu aş fi ghicit niciodată că ea este unul dintre cei aproximativ 400 de mii de bolnavi de psoriazis din România. Şi totuşi, de 16 ani, Andreea trebuie să ţină zi de zi piept unei maladii incurabile.

O luptătoare încă de mică

Copilăria este poate cea mai fericită perioadă din viaţa unei persoane, însă pentru Andreea a fost intervalul în care s-au manifestat primele simptome.

„ Aveam 7 ani când pe suprafaţa scalpului mi-au apărut nişte pete roşiatice, ce-mi provocau mâncărimi, şi care, după un timp, s-au descojit. Părinţii mei au crezut că este vorba de o simplă mătreaţă. De-bia după ce petele şi crustele s-au extins în zona coatelor, am mers să cerem sfatul unui doctor.

„Prima vizită a fost la medicul de familie, iar de acolo am fost trimisă la spitalul Colentina”. A urmat un lung şir de investigaţii şi analize, inclusiv internări în spital, pentru ca, în final, diagnosticul pus să fie unul crunt: psoriazis. Era prea mică pentru a-şi da seama de gravitatea bolii, dar a înţeles repede că ceva s-a schimbat şi că prietenii nu o mai priveau în acelaşi fel.

„Cel mai greu mi-a fost la şcoală! Copiii mă întrebau ce am şi dacă se ia, iar încet, încet au început să mă evite. Chiar dacă urmam un tratament, simptomele erau vizibile. De-bia aşteptam iarna, pentru că atunci purtam haine lungi şi nu se mai vedeau petele ” se destăinuie cititoarea noastră.

A învăţat să ignore privirile curioase

Pe măsură ce a trecut timpul, Andreea a început să accepte boala, dar şi ideea că nu va scăpa niciodată de această afecţiune. Chiar dacă se numără printre persoanele mai „norocoase”, la care psoriazisul se manifestă doar la nivelul coatelor şi genunchilor, asta nu înseamnă că nu a trecut prin momente dificile, în care a crezut că a ajuns la capătul puterilor.

„Nu voi uita niciodată momentul în care am mers într-o excursie alături de nişte fete pe care le consideram prietenele mele. Totul a fost minunat până în momentul în care ne-am pregătit pentru culcare. Atunci când mi-au văzut petele de pe piele, şi au început întrebările. Am simţit că au devenit mai reticente şi că preferau să păstreze distanţa”.

Cea care i-a oferit sprijinul necondiţionat, indiferent de situaţie, a fost familia ei. „Am nişte părinţi minunaţi, care au fost mereu alături de mine.” A învăţat să ignore privirile curioase ale celor din jur, dar este mereu dispusă să vorbească despre afecţiunea sa şi să răspundă la întrebări. Îşi dă seama că reticenţa celor din jur provine şi din lipsa de informare.

„Dacă nu ai pe cineva în familie, dacă nu intri în contact cu cineva bolnav, îţi este greu să înţelegi ce este psoriazisul şi să ştii că nu este contagios.” Deşi nu i-a fost uşor să lupte cu simptomele bolii, nu s-a dat nicio clipă bătută. „Am fost la o mulţime de doctori şi am încercat diferite tratamente, însă toate funcţionau pentru o scurtă perioadă. Am ajuns chiar şi la o clinică particulară care promitea un tratament-minune, ce stopa pentru o perioadă evoluţia bolii, iar tu puteai duce o viaţă normală. Însă au fost doar vorbe în vânt! Chiar dacă simptomele dispăreau pentru câteva luni, atunci când reveneau erau foarte severe. Mi-am dat seama că nu voi ajunge la niciun rezultat astfel şi că singura soluţie este să fii perseverentă şi să ai răbdare până când găseşti tratamentul potrivit pentru organismul tău. ”

O rază de speranţă

Este greu să porţi singură povara unei boli, dar destinul i-a surâs Andreei când a găsit pe o reţea de socializare o trimitere către Asociaţia Pacienţilor cu Afecţiuni Autoimune

. „Pentru prima dată, după mulţi ani, am simţit că am la cine să apelez, că este cineva care să mă înţeleagă fară să pună întrebări. Am întâlnit-o pe Rozi, preşedinţele asociaţiei, o persoană minunată, care ştia ce înseamnă să ai psoriazis şi să te simţi respins de societate. ” Aici, Andreea s-a simţit acceptată şi şi-a făcut o mulţime de prietene. A căpătat mai multă încredere în ea şi chiar şi-a făcut curaj să devină model pentru câteva ore şi să participe la o prezentare de modă organizată cu ocazia Zilei Mondiale a Psoriazisului, în data de 29 octombrie.

„Faptul că sufăr de această boală mi-a modelat personalitatea. Sunt o fire puternică, gata să-şi înfrunte destinul, oricât de potrivnic ar fi el”, afirmă încrezătoarea Andreea. Psoriazisul nu este contagios

Psoriazisul este o afecţiune autoimună, care se manifestă prin apariţia pe piele a unor pete roşiatice, bine delimitate, acoperite cu scuame de nuanţă albă. Zonele cele mai afectate sunt palmele, coatele, genunchii şi scalpul.

Nu este contagios, iar dacă este urmat tratamentul, simptomele bolii pot fi ţinute sub control. Nu se cunosc cauzele care duc la apariţia acestei afecţiuni autoimune, dar s-a observat că în ultimii ani, numărul celor diagnosticaţi cu psoriazis este în continuă creştere.