«Nu e uşor, dar se poate trăi cu hepatită!»
Şoc şi deznădejde. La acestea s-ar putea rezuma stările pe care Viorica Mihailu (52 de ani) le-a trăit în 2005, când a aflat că are hepatită cronică cu virus C.
Atunci, singurul ei gând a fost să-i ducă la analize şi pe copiii ei. „Partea dureroasă pentru mine este că am doi copii afectaţi de virusul B, din trei.
Am doi băieţi (gemeni) şi o fiică. Unul dintre băieţi nu are nimic”, se destăinuie Viorica.
Desigur, au urmat tot felul de întrebări legate de modul în care au luat boala, toate însă fără răspuns.
Cei din jur i-au privit cu alţi ochi
Familia Vioricăi s-a lovit de ignoranţa şi de respingerea apropiaţilor.
„La şcoala unde era fiica mea, majoritatea colegilor s-au îndepărtat de ea. Acest lucru i-a provocat suferinţe şi chiar un atac de panică.
Acasă, cei din jurul nostru (prieteni, vecini) şi-au făcut testul, de teamă că i-am îmbolnăvit, nu ne mai dădeau apă din acelaşi pahar, nu mai mâncau de la noi, cum era până atunci.
Am plâns, ne-a durut, dar am mers înainte. I-am iertat pentru că totul se rezumă la necunoaştere.
De asemenea, noi suntem de părere să spunem medicilor că avem hepatită. Dar fiica mea, spunând acest lucru unui stomatolog, a constatat că îi cere să stea la urmă.
De ce, dacă se lucrează cum ar trebui, cu instrumente sterilizate pentru fiecare pacient?”, se întreabă cititoarea noastră.
Fiica Vioricăi, Roxana (stg.) este preşedintele APAH din Arad
Boala nu distruge iubirea!
„Trebuie să vă spun că atunci când fiica mea a fost descoperită cu boala, a avut temeri că prietenul ei o va părăsi.
La 17 ani, totul s-a dărâmat în faţa ei. Am mers la medic cu prietenul ei şi i-a explicat ce înseamnă acest virus, ce riscuri, ce urmări sunt pe viitor.
Băiatul a ales să rămână lângă fiica mea şi-i mulţumesc. Totuşi, ea nu era liniştită, începuse să-şi facă gânduri că va fi o povară pentru el şi a decis că nu mai are rost să continue relaţia.
Adrian, unul dintre gemenii Vioricăi
Dumnezeu însă a ales pentru ei. Azi sunt împreună, aşteaptă un băieţel şi sunt foarte fericiţi. Nu este uşor, dar se poate trăi cu hepatită.
Sigur, întrebarea este «cum va fi copilul?» Graţie ştiinţei, avem metode: imunoglobulina anti-hepatita B şi vaccin pentru nou-născuţi.
Iar dacă Dumnezeu i-a unit, va avea grijă şi de copilaşul lor”, spune încrezătoare Viorica.
Tratament pe viaţă
„În momentul în care ai deja virusul, urmează «contractul» tău pe viaţă cu medicul. E nevoie permanent de teste, pe unele le plăteşti scump sau eşti nevoit să-ţi depui dosarul pentru tratament, care necesită analize şi iar analize, reevaluări, apoi speri să-ţi ajungă tratamentul la timp şi să mai şi rezişti terapiei”, adaugă cititoarea noastră.
În afară de hepatită, Viorica mai suferă de diabet, de boala Addison, de osteoporoză, de hipotiroidie şi de spondiloză. Deşi nu a avut o viaţă uşoară (şi-a crescut singură copiii), ea a găsit puterea de a merge mai departe, pentru că, aşa cum spune ea, „renunţarea nu este o soluţie”.
«Nu putem sta indiferenţi!»
Pentru că ştie cel mai bine ce înseamnă să ai hepatită, Viorica se implică tot mai mult pentru ca oamenii să ştie ce presupune viaţa cu această boală. În prezent, ea este secretar al Asociaţiei Pacienţilor cu Afecţiuni Hepatice din România (APAH-RO), filiala Arad.
„ Nu se poate să stăm pasivi. Sunt foarte mulţi nedepistaţi şi de aceea tragem semnale de alarmă prin acţiunile noastre ca oamenii să se testeze şi să se vaccineze. Trebuie să ştiţi despre această afecţiune că este o boală ascunsă, poate fi descoperită într-o fază în care tratamentul nu mai este eficient şi că, în timp, duce la ciroză sau la cancer de ficat”, avertizează Viorica.
Cele mai recente statistici arată că aproape un milion de români au hepatită cronică B şi cam tot atâţia au hepatită C.
Info: Ziua Mondială a Hepatitei este marcată pe 28 iulie.
