«Încep să uit. E grav?»

Pierderea memoriei, uitarea accidentală sau permanentă, care face ca persoana în cauză să nu-şi mai poată aminti fapte, nume, întâmplări din trecutul recent sau mai îndepărtat ori informaţii acumulate de-a lungul timpului, se poate manifesta brusc sau poate evolua în timp.

Poate să pară ceva obişnuit ca, pe măsură ce înaintăm în vârstă, să devenim ceva mai uituci. O dată cu trecerea timpului, informaţiile stocate în creier, mai cu seamă cele pe care nu le reactualizăm, se estompează, se pierd detalii, pentru ca, în cele din urmă, să dispară. Într-o anumită proporţie, uitarea este normală. Lucrurile se complică însă când uitarea se transformă în dese pierderi de memorie. De ce apare amnezia Tulburările de memorie sau stările de amnezie care influenţează activităţile de zi cu zi pot avea cauze din cele mai diverse: unele banale, altele nu, dar important este că pot fi tratate cu atât mai uşor, cu cât sunt luate măsuri mai din timp.

Diagnosticul pus de un specialist clarifică situaţia, fiindcă pierderile de memorie pot fi cauzate de numeroase probleme medicale, nefiind însă mereu cazul de demenţă senilă sau Alzheimer. Amnezia poate fi declanşată de factori precum:

- Benzodiazepinele folosite în tratarea stărilor anxioase şi de agitaţie. Pe lângă efectul de relaxare benefic pe care îl produc, acestea pot bloca trecerea informaţiilor corect de la memoria pe termen scurt la cea pe termen lung. Benzodiazepinele sunt folosite de asemenea în timpul operaţiilor pentru anesteziile generale.

- Statinel. Medicamente folosite pentru reducerea colesterolului au ca efect secundar influenţarea activităţii creierului, mai exact, pierderea memoriei pe termen scurt.

- Antidepresivele. Tratamentele indicate în tratamentul depresiei şi atacurilor de panică produc la peste 30% dintre pacienţii perioade de pierderi de memorie, iar la peste 50% probleme de concentrare.

- medicamentele pentru încetinirea ritmului cardiac şi pentru reglarea tensiunii arteriale pot avea ca reacţie adversă blocarea unor substanţe chimice care ajută la buna funcţionare a memoriei.

- Somniferele pot bloca şi ele legătura dintre memoria pe termen scurt şi cea pe termen lung.

Pentru toate aceste substanţe care stau la baza mai multor tipuri de medicamente există şi înlocuitori mai „prietenoşi cu organismul”. Important este ca, atunci când constaţi că apar tulburări de memorie să vorbeşti cu doctorul care ţi-a prescris tratamentul pentru a rezolva situaţia.

• Diverse traume, spre exemplu, pierderea unei persoane apropiate, pot declanşa un episod amnezic care se explică prin încercarea creierului de a atenua şocul, cât şi depresia, mai ales când aceasta durează şi recidivează. Totuşi, pentru clarificare este necesar un consult de specialitate.

• Accidentele, situaţii în care pierderea memoriei este o consecinţă a impactului.

• Stresul şi anxietatea reduc sensibil capacitatea de concentrare, ceea ce poate duce la momente de neatenţie, când lucruri de rutină sunt uitate: „Am încuiat oare uşa?” „Unde mi-am pus cardul?” etc.

• Consumul excesiv de alcool deteriorează legăturile neuronale şi poate produce alterări ale activităţii cerebrale serioase. Alcoolismul produce deficit de vitamină B12, fiindcă alcoolul dezechilibrează procesul de absorbţia a vitaminei.

Lipsa vitamina B12, prezentă mai ales în produsele de origine animală, poate produce tulburări de memorie, iar simptomele acestei avitaminoze pot fi confundate cu cele ale bolii Alzheimer (stări de confuzie, dezorientare şi nelinişte). Este bine de ştiut că, pe măsura înaintării în vârstă, scade capacitatea organismului de a asimila vitamina B12. În majoritatea cazurilor, deficitul acestei vitamine duce la anemie şi stări de oboseală. Sunt însă cazuri când poate să ducă la slăbirea memoriei. Când carenţa de vitamină B12 este de lungă durată, se pot produce leziuni neurologice ireversibile.

Dr. Ioana Crăciun

medic specialist medicină internă,

Spitalul Medicover, Bucureşti

Tulburările de memorie aparţin afecţiunilor neurodegenerative caracterizate prin alterarea progresivă şi persistentă a funcţiilor cognitive. Îmbătrânirea afectează şi creierul. Vârsta în sine nu produce boala, dar reflectă impactul factorilor de risc acumulat în timp.

Tulburările uşoare de memorie sunt considerate parte a procesului natural de îmbătrânire, cele moderat-severe aparţin însă unor boli serioase, două dintre ele fiind mai frecvente: boala Alzheimer şi demenţa vasculară.

În Alzheimer, tulburările de memorie sunt ireversibile. În demenţa vasculară, tulburările de memorie sunt secundare accidentelor vasculare cerebrale, ischemice sau hemoragice. Prevalenţa acestor boli creşte la persoanele de peste 65 ani. De asemenea, stresul şi depresia netratate pot duce la tulburări de memorie.