Iertarea ne eliberează

Când ne gândim la iertare, avem tendinţa să o percepem ca pe un gest pe care îl facem de dragul alt­cuiva. Dar, în ultimii ani, numeroşi psihologi au explicat şi mai multe studii au arătat că, atunci când iertăm pe cineva, principalul beneficiar suntem chiar noi. „Când ne angrenăm în procesul ier­tării, în organism se produc mo­di­fi­cări de ordin fiziologic. Iertarea ne eliberează de aşa-numita «furie to­xică». Este o furie care ne poate îmbolnăvi, la modul propriu ,“ a explicat prof. dr. Robert Enright, citat de „Reader’s Digest”. Profesorul Enright este fondator al Institutului Internaţional pentru Ier­ta­re şi autor al unor cărţi ce au ca temă îngăduinţa faţă de cei ce ne-au făcut rău. În cadrul unei cercetări efectuate cu câţiva ani în urmă şi publicată în revista „Psihologie şi Sănătate”, echipa sa a studiat efectele iertării asupra sănătăţii mai multor pa­cienţi cu afecţiuni cardiace. Rezultatul a fost uimitor: cei dispuşi să ierte au înregistrat o îm­bunătăţire a circulaţiei sangvine la nivelul inimii, chiar şi la 4 luni de la acordarea iertării.

Ce modificări induce

Explicaţia constă în faptul că, atunci când furia şi dorinţa de răzbunare ne invadează creierul, sunt activate simultan ambele componente ale sistemului nervos vegetativ – sistemul nervos simpatic, care ne stimulează să acţionăm, şi cel parasimpatic, care ne calmează în situaţii tensionate. Dacă ne gândim că primul funcţinează ca pedala de acceleraţie a unui autoturism, iar cel de-al doilea ca frâna, înţelegem că atunci când le apăsăm pe amândouă, simultan, avem parte de un rulaj zbuciumat, neplăcut. Ase­mănător se desfăşoară lucrurile atunci când mesaje contrare, generatoare de stres, sunt receptate de creierul nostru. Iar asta se petrece atunci când suntem încăr­caţi de resentimente.

Un studiu din anul 2011, prezentat de Societatea de Medicină Comportamentală din Milwaukee, a relevat că iertarea poate fi şi un remediu împotriva insomniei. O altă cercetare efectuată la Centrul Medical al Universităţii Duke din SUA a arătat că iertarea poate întări sistemul imunitar al pacienţilor cu HIV. Şi mereu apar alte şi alte cercetări, care dovedesc că iertarea poate contribui la vindecarea sau măcar la ameliorarea unor afecţiuni.

Un gest nu tocmai uşor

Din păcate, ştim cu toţii că nu este uşor să ierţi o persoană apropiată care ţi-a făcut un rău, mai ales când suferinţa este profundă şi recentă. Dar atunci când ne dorim ca relaţia să continue, iertarea este singura cale. Numai iertând putem să lăsăm în urmă trecutul şi să ne concentrăm asupra unor noi ţeluri comune. Să îl ierţi pe cel ce te-a dezamăgit necesită autocontrol şi tărie de caracter. Dar, cel mai important pas în acest proces este conştientizarea faptului că niciun om nu este infailibil. Oricine greşeşte la un moment dat, aşa cum, probabil, şi noi i-am greşit cândva, cuiva. Desigur, există şi excepţii, care fac ca iertarea să fie imposibilă sau extrem de dificilă. O astfel de situaţie este cea când partenerul de viaţă sau o persoană apropiată repetă aceeaşi greşeală, iar şi iar. Dar, de multe ori, este vorba despre un moment de rătăcire, faţă de care putem alege să manifestăm clemenţă. Iar atunci când o facem, ne eliberăm pe noi înşine din postura de victimă şi de sub influenţa celui care ne-a rănit. Şi, totodată, scăpăm de teamă, de durere şi de gândurile chinuitoare care ne fac rău nouă înşine şi reuşim să privim din nou cu seninătate spre viitor.

Opinia specialistului:

Anca-Elena Vinţeanu

psiholog psihoterapeut, psihedelica.wordpress.com

Uneori, un „iartă-mă” spus te poate elibera atât pe tine cât şi pe cel căruia i-ai greşit sau care ţi-a greşit, iar norii negri din sufletul tău se pot risipi în câteva secunde. Iertarea este legată de capacitatea noastră de a înţelege şi de a iubi. Ca să poţi ierta, ai nevoie să înţelegi ce s-a întâmplat atât cu tine, cât şi cu celălalt. Până la iertare, gândurile şi emoţiile tale vor avea tendinţa de a se agăţa de acea întâmplare care ţi-a adus un prejudiciu sau o supărare, iar starea ta interioară va fi bântuită de trăiri negative, care se pot amplifica, influenţându-ţi funcţionalitatea pe toate planurile. Suferinţa ta este proporţională cu prejudiciul care ţi-a fost adus. Iar iertarea poate veni foarte greu, putând să dureze zile, luni sau ani până la eliberarea de acea amintire traumatică, ce revine mereu şi mereu în mintea ta.