Ce se ascunde în spatele jocului Pokemon Go. Îţi poate afecta serios sănătatea

Ce este diferit la Pokemon Go faţă de alte jocuri? Faptul ca Pokemon Go te scoate din casă! Dacă până acum jocurile „obligau” jucătorii să rămână într-un loc fix, Pokemon Go îi „forţează” să iasă din casă şi să „vâneze”... pokemoni.

Jucătorul îşi crează chiar de la început, un avatar – identitatea virtuală sub care va juca – şi porneşte lupta împotriva pokemonilor. Pe parcursul jocului, în funcţie de numărul de pokemoni vânaţi, jucătorul trece la un nivel superior. Psihiatrul Marlynn Wei vorbeşte despre efecte pozitive şi negative ale acestui joc.

Aspecte pozitive

· Interfaţa este prietenoasă şi interactivă (primul pas în atragerea jucătorilor),

· Îndeamnă jucătorul să iasă din casă şi să facă mişcare, lucru benefic pentru sănătate, în special pentru sistemul muscular şi osos, eliberarea de serotonină,

· Oferă posibilitatea de a relaţiona cu alţi jucători aflaţi în căutarea pokemonilor ceea ce încurajează socializarea şi depăşirea anxietăţii sociale,

· Oferă persoanelor cu stări derpesive un scop pentru a se ridica din pat şi a ieşii din casă (conform unor declaraţii ale jucătorilor publicate pe unele reţele de socializare),

· Stimulează imaginaţia în „vânarea” pokemonilor.

Aspecte negative

· Deşi jucătorul se află în afara clădirii, el este conectat la telefon,

· Distrage atenţia de la ceea ce se întâmplă în jur putându-se întâmpla accidente (rutiere şi nu numai),

· Ne arată cât de uşor poate fi manipulată mintea umană şi distrasă de la realitate,

· Încă de la configurarea avatarului, jucătorul se înfăţişează în mediul virtual aşa cum doreşte să fie văzut, perceput de ceilalţi,

· poate fi un refugiu în virutal din viaţa reală – în virtual persoana se simte curajoasă, dar este activat şi potenţialul de agresivitate latentă pentru că el „vânează”, potenţial care se poate activa şi în viaţa reală dacă jucătorul nu mai poate disocia realul de imaginar, nu mai vede consecinţele fapelor sale,

· stresul care apare la jucător prin implicarea în joc – eliberarea de adrenalină, accelerarea bătăilor inimii, creşterea tensiunii arteriale, hipo sau hiperventilare,

· jucătorul poate neglija nevoile fiziologice – alimentaţie („uită” să mănânce), hidratare, somn (jucătorul nu poate dormi din cauza adrenalinei şi nerăbdării de a evolua la următorul nivel), igiena (neglijarea acestui aspect care poate părea „pierdere de timp”, timp pe care îl poate utiliza în vânarea de pokemoni,

· pot apărea dificultăţi în a face diferenţa între viaţa reală şi cea virtuală,

· „Dacă la beneficii a fost menţionat conform declaraţiilor de pe reţelele de socializare şi declaraţiilor medicului psihiatru Marlynn Wei că jocul poate ameliora anxietatea socială şi stările depresive, acest lucru ar putea fi valabil la început, dar treptat, există riscul ca jucătorul să se refugieze în mediul virtual, să refuze viaţa „în vivo” (în real) pentru că în virtual totul este mai uşor şi sunt sarcini simple de îndeplinit, este lipsit de responsabilităţi", spune psihologul Iulia Păsărin (www.iuliapasarin.ro).

· „Nevoia” de a juca, de a câştiga, de a trăi aşa cum jucătorul nu poate în viaţa reală, de a trece la niveluri superioare, de a fi recunoscut în mediul jucătorilor poate duce la naşterea dependenţei – crearea unei detrese (ruperi/disfunctionalităţi) în viaţa persoanei atât pe plan personal (neglijarea nevoilor fiziologice, nervozitate, oboseală), şcolar şi profesional (oboseală, absenteism, abandon şcolar), social (izolarea faţă de cei care nu sunt fani şi jucători), refugierea în virtual. De altfel, chiar dezvoltatorii acestui produs, Pokemon Go, atenţionează persoanele care descarcă jocul că sunt responsabile pentru eventuale neplăceri produse.

Funcţiile cognitive pot fi afectate

„Pe termen mediu şi lung există riscul ca unele funcţii cognitive să fie afectate – atenţie, memorie, orientare temporo-spaţială, comunicare, pot apărea iluzii (deformarea realităţii) sau chiar halucinoze care se pot transforma în halucinaţii auditive şi vizuale (percepţia unui obiect stimul corespunzător normal) - persoana poate să „audă” diferite sunete din joc sau să vadă diverşi pokemoni", avertizează psihologul Iulia Păsărin (foto).

Iulia Păsărin mai spune că, şi în cazul persoanelor cu anxietate socială şi stări depresive care iniţial pot fi activate şi stimulate într-un mod pozitiv, jocul îndelungat poate duce la insomnie, stări de oboseală datorate insomniei alimentate de dorinţa de a juca şi evolua tot mai mult în virtual (nevoia de atenţie şi recunoaştere), somatizări datorate neglijării nevoilor fiziologice.

„În cazul copiilor şi adolescenţilor amintesc recomandarea Asociaţiei Americane de Pediatrie de a nu se depăşi durata de 2 ore de expunere a acestora la o sursă de lumină rece – tip monitor, televizor, tabletă, ecranul telefonului. Fuga de realitate nu este o soluţie. Doreşti ca felul în care eşti să fie mai aproape de Eul dorit? Fă ceva pentru tine acum, aici, în realitate. Nu te lăsa manipulat, distras, trăind viaţa altora, fie ele şi personaje virtuale „inofensive”", recomandă Iulia Păsărin.

Jocul e ok pănă nu devine un viciu

Nevoile celor care alocă tot mai mult timp jocurilor virtuale pot fi: nevoia de atenţie, de realizare, de validare. "De asemenea, în spatele acestui tip de comportament poate fi o structură de personalitate de tip dependent, o persoană timidă, o persoană aflată într-un moment vulnerabil, într-o criză psihologică şi care se refugiază în această lume virtuală, şi nu în ultimul rând, un slab control al impulsului, o slabă capacitate de autocontrol", este de părere Iulia Păsărin.

Psihologul mai spune că, atât timp cât totul – inclusiv jocul în mediul virtual – se întamplă cu responsabilitate şi nu devine un viciu care să ne trăiască el pe noi, putem să ne folosim de beneficiile oferite, să ne relaxăm şi să evităm neplăcerile şi refugiul în mediul virtual.

Nu uitaţi!

Viaţă reală este printre oameni reali pe care îi putem atinge şi simţi, construindu-ne drumuri către atingerea visurilor, trăind emoţii reale şi nu de tip surogat.