Cum atragi persoanele potrivite

Aşa cum indică izvoarele istorice, esenienii au fost primii care se raportau la relaţii folosind conceptul de „oglindire”. Aceştia porneau de la premisa că fiecare om ştie despre viaţă mult mai multe lucruri decât este conştient că ştie. Mai mult, subliniau ideea că Universul ca un Tot reprezintă o „suprapunere” de planuri, respective conştiinţe şi că, în momentul în care interacţionăm cu ceilalţi, ceea ce facem de fapt este să interacţionăm cu anumite ”oglinzi” ale noastre. Altfel spus, noi vedem în ceilalţi ceva ce există deja în noi. Este de fapt un fel de proces de recunoaştere a ceva deja existent în interiorul nostru. Potrivit psihologului Laura-Maria Cojocaru, preşedinte şi fondator al Institutului de Neuro-Programare Lingvistică Somato-Integrativă (INLPSI), atragem oameni în viaţa noastră conform unor ”scheme” şi aceste situaţii sunt ca 7 oglinzi sau 7 lecţii. Când învăţăm lecţia, aceşti oameni sau situaţii nu mai apar în viaţa noastră. Ajungem la un momentan să ne întrebăm: “care este modelul în viaţa mea?” „Atunci când emitem o vibraţie negativă, universul ne apare pentru a ne sprijini învăţarea. Ne aminteşte cu blândeţe ce se întâmplă în interiorul nostru, pentru a ne face conştienţi de creaţia noastră. Când nu ne trezim şi nu devenim conştienţi, efectul de oglindă creşte în intensitate. Acest lucru ar fi analog cu eşecul unui test la şcoală şi cu nevoia de a fi reluată o versiune mai provocatoare a originalului. Universul nu discriminează ceea ce oglindeşte pentru noi. Este iubitor necondiţionat, reflectând pentru noi exact ceea ce proiectăm în exterior – pozitiv sau negativ. Dragostea necondiţionată nu este milă, ea respectă. Când emitem negativitate, nu universul nu ne permite să ne fie uşor. În schimb, ne sprijină cu dragoste şi crede suficient în noi pentru a ne ridica din nou peste provocările care apar prin efectul de oglindă. Ideea celor 7 oglinzi eseniene este că atunci când întâlnim ceva substanţial în viaţă s-ar putea să se reflecte asupra noastră”, explică psihologul Laura Maria Cojocaru.

Ce ne învaţă cele 7 OGLINZI ESENIENE?

Cele 7 oglinzi eseniene ne învaţă despre interconexiune şi joacă şi au un rol semnificativ în vindecare. Fiecare oglindă dezvăluie un aspect specific despre noi: 1. Cine suntem – Ceea ce vedem în afara noastră este o reflectare exactă a ceea ce suntem în acel moment (oglinzile reflectă atât mintea noastră conştientă, cât şi cea subconştientă): dacă suntem supăraţi, atragem mai multă furie din noi înşine sau de la alţii. “Dacă suntem calmi, vom atrage oameni calmi sau situaţii calme. Dacă urâm pe cineva sau ceva, vom atrage ura, dacă suntem meschini şi neiertători, alţii vor acţiona la fel faţă de noi. Această oglindă reflectă ceea ce este cu adevărat în interiorul nostru gândurile, emoţiile şi stările noastre interioare într-un anumit moment din viaţă. Ceea ce ne deranjează sau respingem la ceilalţi, reprezintă de fapt o problemă nerezolvată (încă) la noi”, spune specialistul. 2. Ce judecăm – Dacă nu i-am iertat pe oameni atunci când fac greşeli, acest lucru ne va apăsa într-atât de mult, până când vom realiza că ne-ar fi benefic să iertăm. “Această oglindă ne indică ce judecăm în mintea noastră, din frica de a nu repeta ceva dureros din trecutul, ca de exemplu: o rană de respingere, de abandon, de umilire, de trădare sau de nedreptate. Tindem să-i judecăm pe ceilalţi după propriile noastre criterii, împiedicându-ne să ne manifestăm  compasiunea şi iubirea necondiţionată. Dacă nu iertăm ce fac unii oameni în anumite momente, s-ar putea să atragem din nou asta în viaţa noastră, astfel încât să învăţăm să facem faţă la ceea ce ne supără. Putem observa adesea, dacă acordăm atenţie, că acest lucru se întâmplă într-un tipar repetitiv, în mai multe domenii ale vieţii noastre. Acest tipar de a judeca conştient sau inconştient rămâne acolo şi vei atrage oameni care să-ţi reflecte acest lucru, până când îţi conştientizezi rănile şi te ierţi tu pe tine,  Reţineţi că există o mare diferenţă între judecată şi discernământ. Un lucru este să avem preferinţe (discernământ) şi ceva complet diferit să aducem judecăţi critice cu privire la orice”, consideră psihologul Laura Maria Cojocaru. 3. Ce am pierdut - A treia oglindă ne va arăta un lucru, om, aspect pe care l-am pierdut, l-am dat sau l-am luat şi astfel ne-au rămas acolo „părţi de suflet”. Poate fi vorba despre puritate, iubire, acceptare, sinceritate, autenticitate, demnitate, respect, siguranţă, sănătate …pe care le cauţi în viitoarele relaţii ca să te întregeşti. “Dacă am pierdut, am dăruit sau ni s-a luat ceva prin propriile noastre alegeri, ori am permis să ne fie luate când am acceptat compromisuri, s-ar putea să-i vedem în continuare în prim plan pe alţii care au acel lucru sau situaţie pe care noi am ”pierdut-o”. Aceste contexte pot duce la o atracţie (scânteie) faţă de cineva de care nu înţelegem de ce suntem atraşi, de fapt acea persoană îţi oglindeşte părţi dragi din tine pe care nu le mai regăseşti.  Atracţia vine din faptul că au ceva ce îţi doreşti în viaţa ta, cum ar fi un loc de muncă bun, o familie, timp liber de calitate, respectul şi susţinerea celorlalţi etc. Aceste situaţii vor apărea pentru a ne ajuta să facem faţă regretului că nu mai avem acel lucru. Nu suntem conştienţi de acest regret, motiv pentru care subconştientul nostru ni-l aduce în atenţie. Odată ce suntem conştienţi de asta, putem alege să mergem după lucrul pe care îl dorim sau să decidem că nu-l vrem suficient de mult pentru a ne schimba viaţa”, afirmă psihologul. 4. O iubire ”uitată” - Partea din noi de care ne-am amintit cel mai puţin, partea la care ţinem cel mai mult, este iubirea noastră pierdută (iubirea şi acceptarea de sine). “De-a lungul vieţii noastre vom adopta adesea modele de comportament care devin atât de importante pentru noi încât ne vom rearanja restul vieţii pentru a ne adapta acestui tipar sau comportament. Când ne aflăm în această situaţie, constatăm că aceste modele pot fi modele de comportament compulsiv sau care provoacă dependenţă. Ataşamentele, dependenţele, tiparele comportamentale bazate pe frică şi credinţe limitative ne împiedică să ne valorificăm adevăratul potenţial. A patra oglindă ne permite să ne vedem pe noi înşine în prezenţa dependenţei sau a constrângerii. Prin dependenţă şi constrângere, dăruim puţin câte puţin lucrurile care sunt cele mai importante pentru noi. Şi în dăruire, avem ocazia să ne vedem pe noi înşine în timp ce pierdem lucrurile pe care le ţinem cel mai mult. Lecţia acestei oglinzi este faptul că cea mai profundă iubire este iubirea de sine. Atunci când te iubeşti pe tine cu adevărat, îi poţi iubi şi pe ceilalţi necondiţionat fără să ai aşteptări de la ei şi fără să creezi dependenţă/obsesie faţă de ceva ce aştepţi de la ei”, consideră psihologul Laura Maria Cojocaru. 5. Relaţia sacră cu părinţii: A cincea oglindă ne arată părinţii noştri şi interacţiunea cu ei. Poate cea mai intensă dintre toate oglinzile, a cincea oglindă se referă la felul în care ne trăim viaţa. Această oglindă ne arată cât de mult ne-au influenţat părinţii viaţa şi percepţia faţă de aceasta. Părinţii reprezintă un model pentru copii lor, aceştia preluând, de cele mai multe ori inconştient, comportamentul, tiparele, prejudecăţile şi convingerile lor. Rezultatul este că, tindem să ne alegem partenerii având ca etalon (conştient sau nu) relaţia ”problemă” a părinţilor sau relaţia ”problemă” a noastră cu ei. „Această oglindă mai subliniază un aspect important: relaţia noastră cu tatăl arată relaţia cu Dumnezeu/divinitatea, iar relaţia cu mama arată relaţia cu mama divină/universul. Tatăl şi Mama Cereşti, masculinul şi femininul, reprezintă părinţii noştri la un alt nivel şi arată modul în care ne trăim divinitatea pe Pământ (convingeri, percepţii, acceptare, iubire, iertare, recunoştinţă etc.). Din ceea ce am învăţat de la părinţii noştri, se nasc credinţele şi viziunea noastră despre Dumnezeu, univers, rostul nostru în lume etc. Dacă ne simţim întotdeauna judecaţi sau avem sentimentul că “nu suntem capabili sau suficienţi în ceea ce facem”, aceasta reflectă relaţia noastră cu părinţii noştri. Acest lucru ne permite să vedem mai bine şi mai profund de ce trăim viaţa într-un anumit fel. La nivel inconştient, alegerile noastre sunt limitate de ceea ce gândim şi simţim faţă de părinţi. Ca să putem face alegeri conştiente şi sănătoase, este important să descoperim ce am preluat de la părinţi şi ne sabotează şi apoi să transformăm aceste convingeri sau tipare astfel încât să vină în sprijinul nostru. Vindecându-ne relaţia cu părinţii, vindecăm la un anumit nivel relaţia cu divinitatea (convingerile despre … şi nivelul de acceptare) şi invers, vindecând relaţia cu divinitatea putem vindeca relaţia cu părinţii. Indiferent de unde începem, rezultatul va fi benefic nouă şi celor dragi nouă”, declară specialistul. 6. Noaptea întunecată a sufletului: Aceasta este o căutare a ”întunericului”, privind în interior la toate greşelile şi temerile noastre pentru a creşte în înţelepciune. “Este vorba despre acele momente în care suntem faţă în faţă cu ”umbra” noastră, ce reflectă cele mai mari frici şi în acelaşi timp cele mai mari dorinţe cărora nu le permitem să iasă la suprafaţă. Dar ele răbufnesc din când în când, în moduri ”ciudate” şi în momente nepotrivite. Avem ocazia să ne vedem într-un mod complet transparent şi să ne dovedim că procesul vieţii poate fi de încredere. Cu puţine excepţii, aproape toată lumea va experimenta o “noapte întunecată a sufletului” la un moment dat în cursul vieţii. Aceasta este o experienţă în care suntem atraşi într-o situaţie sau circumstanţă care reprezintă ceea ce ni se pare a fi cea mai mare frică a noastră. Acest lucru trezeşte o forţă adormită care poate deveni cel mai puternic aliat al nostru. Conştientizând fricile, acceptându-ne ”umbra” cu iubire, compasiune şi iertare, acceptăm ”întunericul” interior şi astfel, de fapt, ne întregim”, este de părere psihologul. 7. Conceptul nostru de sine atât conştient, cât şi subconştient:  Oamenii vor apărea în viaţa noastră pentru a ne reflecta cum ne tratăm pe noi înşine. “Nu suntem întotdeauna conştienţi de modul în care ne arătăm în relaţia cu noi înşine: dacă avem o stimă de sine scăzută şi nu ne recunoaştem înţelepciunea şi frumuseţea, nici alţii nu le vor recunoaşte. Această oglindă reflectă modul în care te percepi tu pe tine şi, inevitabil aşa te vor percepe şi ceilalţi. Dacă tu nu te respecţi, accepţi, iubeşti pe tine, nici ceilalţi nu-ţi vor oferi aceste aspecte, pentru că tu le transmiţi la nivel subliminal percepţia ta despre tine şi ei o interpretează ca dorinţa ta pentru tine. Dacă ne schimbăm percepţia despre noi înşine, schimbăm lumea. Această oglindă ne aminteşte să fim amabili, iubitori şi plini de compasiune cu noi înşine şi cu ceilalţi. Cu siguranţă fiecare dintre noi experimentează în viaţă şi lucruri mai puţin plăcute, însă diferenţa o face atitudinea cu care reacţionăm la fiecare dintre aceste situaţii”, conchide psihologului Laura-Maria Cojocaru, preşedinte şi fondator al Institutului de Neuro-Programare Lingvistică Somato-Integrativă (INLPSI).