Care sunt cele mai frecvente boli profesionale înregistrate în România până în prezent, care sunt principalele profesii care favorizează declanşarea bolilor profesionale, când apare stresul, dar mai ales cum îl gestionăm la serviciu ne-a explicat medicul Oana Rusu, specialist în medicină internă şi medicina muncii.

Statistic, câţi români suferă în prezent de boli profesionale?

Conform legislaţiei în vigoare, respectiv legea numărul 319/2006 a securităţii şi sănătăţii în muncă, boala profesională este definită ca fiind afecţiunea ce se produce ca urmare a exercitării unei meserii sau profesii, cauzată de agenţi nocivi fizici, chimici, biologici, caracteristici locului de muncă, precum şi de suprasolicitarea diferitelor organe sau sisteme ale organismului, în procesul de muncă. Potrivit ultimelor date publicate de Institutul Naţional de Sănătate Publică Bucureşti privind incidenţa bolilor profesionale în perioada 2005–2017, se observă o tendinţă de scădere a numărului acestora în România. În cifre, pentru anul 2017 s-au înregistrat 553 de cazuri noi de îmbolnăviri profesionale.

Care sunt cele mai frecvente astfel de boli înregistrate în România?

Conform aceloraşi studii statistice, cele mai frecvente boli profesionale înregistrate în România până în momentul de faţă sunt reprezentate de: bolile profesionale provocate de suprasolicitarea aparatului locomotor, urmate de silicoza/silicotuberculoza, bronhopneumopatia cronic obstructivă (BPOC)/bronşita acută şi cronică profesională, astmul bronşic alergic şi non alergic, boli profesionale determinate de expunerea la zgomot, boli infecţioase şi parazitare (inclusiv hepatita A, B, C, E, TBC).

Poluarea şi condiţiile din medii toxice favorizează declanşarea bolilor respiratorii, cum este astmul. Ce pondere au bolile respiratorii în totalul bolilor profesionale?

Într-adevăr, bolile profesionale respiratorii au o pondere importantă, ele reprezentând aproximativ 44% din totalul acestora, ceea ce ridică problema prevenţiei acestora şi a optimizării locurilor de muncă, în special prin scăderea poluării şi a eliberării agenţilor nocivi în mediul profesional.

Cărui specialist trebuie să se adreseze o persoană care suspectează că are o boală profesională?

În momentul în care o persoană suspectează că ar putea avea o boală profesională, aceasta se poate adresa oricărui medic ce ar putea depista astfel de îmbolnăviri, indiferent de specialitate şi de locul de muncă, cu prilejul oricărei prestaţii medicale, cum ar fi: consultaţii medicale de specialitate, examene medicale profilactice. Acest proces este primul pas în circuitul declarării bolilor profesionale în România, respectiv semnalarea bolilor profesionale. Medicul care suspectează o boală profesională completează o fişă specifică, fişa de semnalare BP1 şi trimite bolnavul cu această fişă la o unitate sanitară de medicina muncii, respectiv clinică de boli profesionale, în vederea precizării diagnosticului de certitudine.

Şi cancerele fac subiectul bolilor profesionale. Care sunt cele mai des înregistrate cancere de tip profesional?

În general, cele mai frecvente cancere de tip profesional sunt cele din spectrul respirator (de exemplu, cancere apărute prin expunere la azbest, dioxid de siliciu liber cristalin, pulberi de lemn, fibră de sticlă etc), fiind urmate de cancere apărute prin expunere la noxe chimice (benzen, clorură de vinil, nichel etc) cu localizări diferite în organism.

Ce meserii au risc ridicat de boli profesionale?

Conform statisticilor Institutului Naţional de Sănătate Publică, primele 7 profesii la care s-au înregistrat cele mai numeroase cazuri de boală profesională în ultimii ani sunt reprezentate de: miner în subteran, lăcătuş mecanic de întreţinere, turnător formator, lăcătuş de mină, lăcătuş mecanic, sudor, şofer de autobuz.

Sunt mai protejaţi de boli profesionale oamenii care muncesc în spaţiu închis faţă de cei care lucrează afară?

Persoanele care lucrează în spaţiu închis sunt expuse altor afecţiuni profesionale ale organismului faţă de cei care lucrează în mediul exterior, neexistând o delimitare clară privind protecţia ambelor categorii de angajaţi în faţa agenţilor nocivi la care sunt expuse.

Ce boli pot dezvolta salariaţii care îşi efectuează activitatea stând multe ore pe scaun, eventual care lucrează la un calculator (funcţionarii publici, oamenii care lucrează în oficiile poştale sau unităţile bancare)?

Cele mai frecvente boli profesionale ce pot apărea la angajaţii ce îşi desfăşoară majoritatea timpului de lucru la birou sunt legate de afectările osteo-musculo-scheletale. Acestea se dezvoltă atât prin nerespectarea regulilor de ergonomie a spaţiului de lucru, cât şi prin adoptarea unor măsuri nocive, deficitare, de desfăşurare a activităţii din partea angajaţilor.

Ce drepturi au cei diagnosticaţi cu boli profesionale?

Pentru persoanele diagnosticate cu boli profesionale sau care au suferit accidente de muncă există o serie de indemnizaţii, compensaţii, acestea fiind clar descrise în legislaţia actuală, respectiv legea nr. 346/2002, republicată în aprilie 2014. Pe scurt, legea menţionează că asiguraţii sistemului de asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale au dreptul la multiple prestaţii şi servicii, cum ar fi: reabilitare medicală şi recuperarea capacitaţii de muncă; reabilitare şi reconversie profesională; indemnizaţie pentru incapacitate temporară de muncă; indemnizaţie pentru trecerea temporară în alt loc de muncă şi pentru reducerea timpului de muncă; compensaţii pentru atingerea integrităţii; despăgubiri în caz de deces; rambursări de cheltuieli. Conform legii, toţi angajatorii cotizează obligatoriu, lunar, la un Fond Unic Naţional pentru accidente de muncă şi boli profesionale, administrat de Casa Naţională de Pensii prin Casele Judeţene de Pensii.

Ce criterii trebuie să îndeplinească o persoană cu boli profesionale pentru a beneficia de bilete de tratament în staţiuni balneclimaterice?

Conform legislaţiei în vigoare, o persoană declarată cu boală profesională poate beneficia de achitarea contravalorii biletelor pentru tratament balnear prescris de medicul specialist, precum şi cei care se află în incapacitate temporară de muncă, ca urmare în exclusivitate a unui accident de muncă sau unei boli profesionale. De asemenea, la solicitarea asiguratului care nu şi-a pierdut complet capacitatea de muncă, dar nu mai poate efectua activitatea pentru care este calificat, se acordă de către asigurator contravaloarea prestaţiilor şi serviciilor pentru reabilitare şi reconversie profesională.

Pot fi pensionaţi anticipat cei care suferă de boli profesionale? În ce condiţii?

În privinţa situaţiei pensionării anticipate a persoanelor ce suferă de boli profesionale se discută despre demararea acestui proces prin Comisiile Judeţene de Expertiză a capacitaţii de muncă.

Dacă au fost încadraţi la pacienţi cu boli profesionale, în ce măsură îşi mai poate continua activitatea o coafeză sau o manichiuristă care lucrează în mediu toxic, de exemplu, cei care sunt expuşi la radiaţii, cei care lucrează în industria alimentară, în sectorul de învăţământ?

În general, o persoană declarată cu boală profesională va urma, din punct de vedere medical, un program de monitorizare periodică şi tratament prin examinările efectuate în clinicile teritoriale de boli profesionale, de asemenea fiind supravegheat medical periodic şi prin serviciile de medicina muncii (cabinete) din cadrul instituţiei angajatoare. Aceasta nu reprezintă neapărat o interdicţie pentru persoana avizată în a continua procesul de muncă. Există situaţii ce diferă, de la caz la caz, privind aptitudinea în muncă. De exemplu, pot exista condiţionări în continuarea procesului de muncă, pot fi recomandări de schimbare a locului de muncă, în cazuri foarte grave persoana nu îşi mai poate desfăşura activitatea profesională.

Cum îşi pot menţine sănătatea cei care lucrează în spaţiu închis, aglomerat, exclusiv la calculator?

O mare parte a timpului este petrecută de o persoană la locul de muncă, deci ergonomia, organizarea locului, a spaţiului de muncă conduce la efectuarea mai uşoară, mai comodă a sarcinilor de serviciu, reducând disconfortul psihic şi fizic. Ergonomia trebuie să asigure armonia dintre structura spaţiului de lucru şi activitatea fiecărui angajat. Aceasta se referă la posturi confortabile de lucru, fără a genera, provoca durere angajatului în momentul desfăşurării activităţii la locul de muncă. O ergonomie mai bună a locului de muncă conduce la îmbunătăţirea sănătăţii angajatului. Poziţia corectă la birou este esenţială pentru a evita durerile de spate. Tulburările musculoscheletale apar din cauza posturilor statice inadecvate şi a mişcărilor repetitive din cadrul muncii la birou. Munca intensivă în faţa computerului poate genera tulburări de vedere. Cu cât timpul petrecut în faţa calculatorului este mai lung, cu atât cresc şansele ca o persoană să experimenteze oboseala oculară.

Cum pot fi prevenite riscurile legate de munca la birou în faţa computerului ?

Este nevoie de: poziţionarea ecranului pe planul de lucru, ajustarea înălţimii scaunului şi a cotierelor, în aşa fel încât unghiul antebraţului - braţ să fie la aceeaşi înălţime cu planul de lucru. Antebraţul în poziţie orizontală formează un unghi de 90° - 100°, coapsa trebuie să fie la orizontală, formând un unchi de 90° - 100° cu gamba, direcţia de privire trebuie să fie cuprinsă între un unghi de 0°- 30° sub orizontală, iar distanţa ochi - monitor să fie între 40 cm şi 70 cm, reglarea şezutului scaunului, reglarea curbei coloanei lombare prin intermediul spătarului, picioarele poziţionate pe sol sau pe un suport. Cele mai serioase probleme le pot da sursele de deasupra şi din spatele angajatului, inclusiv lumina fluorescentă şi lumina solară. Dacă este posibil, plasaţi monitorul în aşa fel încât sursele cu lumina cea mai strălucitoare să fie de o parte şi de alta, paralele cu axul privirii în monitor.

Mulţi angajaţi spun că lucreză într-un mediu stresant. Când apare stresul la locul de muncă şi cum îl putem gestiona?

Stresul este prezent când sunt depăşite capacităţile de adaptare ale individului. Factorul de stres este evenimentul care declanşează răspunsul la stres. Stresul poate fi controlat prin: învăţarea gestionării emoţiilor, identificarea gândurilor tulburătoare şi de înlocuire cu cele pozitive, stabilirea unui control fizic prin metode de relaxare, respiraţie şi concentrare, alimentaţie echilibrată, respectarea orelor de somn, a meselor principale, limitarea consumului de excitante neuropsihice (cafea, energizante, alcool, tutun), stabilirea unor relaţii interpersonale sănătoase, suport social, activităţi recreative şi distractive.

CV

Dr. Oana Rusu

Medic specialist medicină internă

Medic specialist medicina muncii

Competenţă ultrasonografie generală

Administrator al CMI Dr. Oana RUSU

Absolventă a Universităţii de Medicină şi Farmacie „Carol Davila” Bucureşti – Facultatea de Medicină, promoţia 2005

Membră a Societăţii Române de Medicina Muncii şi a Societăţii Române de Medicină Internă