9 mituri despre vaccinarea anti-HPV. Câtă nevoie este, de fapt, de acest vaccin?
Există numeroase mituri despre vaccinul anti-HPV şi sunt persoane care nu înţeleg, de pildă, necesitatea ca fetiţele care nu au contacte sexuale să îl facă.
Comitetul de Prevenție al Societății Europene de Oncologie Ginecologică a identificat 9 mituri și mesaje false vehiculate pe Internet și pe rețelele sociale online cu privire la vaccinarea anti-HPV pe care le demontează cu date și informații medicale într-un articol publicat în presa de specialitate. Asa cum se arată în partea introductivă, astfel de mituri și informații false alimentează sentimentul de ezitare la vaccin care se manifestă la nivel global și care a contribuit la o acoperire vaccinală sub-optimală, inclusiv în ceea ce privește vaccinarea împotriva COVID.
Vaccinurile care previn infecțiile, bolile sau cancerele cauzate de HPV sunt disponibile de mai bine de 15 ani. Avem în prezent experiența și datele observaționale obținute în urma distribuției a sute de milioane de doze de vaccin și a unor studii clinice realizate pe zeci de mii de participanți. Aceste vaccinuri s-au dovedit a fi eficiente nu doar în prevenția infecțiilor cu HPV și afecțiunilor pre-invazive, ci și în prevenția cancerului de col uterin invaziv.
1: Mitul #1: Testele Papanicolau și controalele anuale sunt eficiente, deci nu este nevoie de vaccinare
Introducerea programelor de screening pentru cancerul de col uterin bazate pe teste citologice a redus semnificativ incidența cancerului de col uterin, dar aceste programe au limitări și nu fac posibilă eliminarea completă. Programele de screening vizează doar cancerul de col uterin și nu toate bolile asociate cu HPV. Ele reprezintă doar o metodă de prevenție secundară, deoarece scopul lor este detectarea precoce a leziunilor precanceroase. Prevenirea primară a cancerului de col uterin, ceea ce înseamnă evitarea completă a unei infectări cu HPV, poate fi realizată în mod eficient prin vaccinarea împotriva HPV. În plus, s-a demonstrat că implementarea programelor de screening reprezintă o provocare în țările cu venituri mici, unde, împreună cu țările cu venituri medii, se înregistrează aproximativ 85% din decesele cauzate de cancerul de col uterin.
Pe baza cunoștințelor de specialitate privind eficacitatea vaccinării anti-HPV, obiectivul ar trebui să fie nu numai depistarea precoce a leziunilor pre-canceroase determinate de infecția cu HPV, ci și evitarea totală a acestora. Eliminarea cancerului de col uterin va fi posibilă numai prin combinarea vaccinării și a screening-ului, de preferință cu testare HPV. De asemenea, vaccinarea împotriva HPV poate preveni și alte afecțiuni maligne determinate de această infecție care nu pot fi prevenite prin programele de screening pentru cancerul de col uterin, cum ar fi cancerul vaginal, vulvar, anal, penian sau orofaringian.
2: Mitul #2: Vaccinurile HPV sunt noi, deci nu există date privind siguranța și eficiența, eventuale efecte secundare pe termen lung
Vaccinurile pe care le folosim în prezent au fost studiate temeinic de zeci de ani. Principiul acestor vaccinuri a fost descris în urmă cu 30 de ani. Primele teste de vaccinare cu un vaccin monovalent HPV 16 (împotriva infecției cu tulpina de HPV 16) au început în 1997, iar rezultatele au fost publicate în 2002. Primul vaccin care a fost autorizat a fost vaccinul HPV tetravalent 6/11/16/18, care a devenit disponibil în 2006, urmat de vaccinul HPV bivalent 16/18, în 2007. Între timp, a doua generație de vaccin HPV nonavalent este disponibilă în Europa din 2016. Până în prezent, avem peste 25 de ani de experiență cu aceste vaccinuri, precum și date observaționale pe câteva zeci de mii de participanți la studii și în urma distribuirii în întreaga lume a sute de milioane de doze de vaccin. Posibilele efecte secundare sunt bine documentate, iar siguranța acestor vaccinuri a fost confirmată de Organizația Mondială a Sănătății (OMS), de Centrele pentru controlul și prevenirea bolilor din SUA și de multe alte autorități în domeniu din lumea întreagă.
Vezi şi: Virusuri care pot cauza cancer
3: Mitul #3: Vaccinarea HPV poate provoca insuficiență ovariană
Îngrijorarea legată de insuficiența ovariană se bazează, în principal, pe diferite rapoarte, studii de caz și analize care au evaluat sarcina la populațiile vaccinate împotriva HPV. Cu toate acestea, o evaluare din 2018 realizată pe un eșantion de aproximativ 20.000 de femei cu vârste cuprinse între 11 și 34 de ani nu a constatat nicio legătură directă între vaccinarea adolescenților și insuficiența ovariană.
Conform unui studiu clinic de specialitate, doar 1 din 46 de paciente care suferea de insuficiență ovariană primară confirmată a primit vaccinul anti-HPV. În plus, date recente din Danemarca nu au arătat, de asemenea, nicio asociere între vaccinarea împotriva HPV și insuficiența ovariană primară în rândul a peste 950.000 de femei daneze.
4: Au existat câteva situații în care vaccinarea a determinat efecte adverse grave, cum ar fi bolile autoimune și decesul
S-au realizat numeroase studii pentru a identifica motivele care i-au determinat pe părinți să ia decizia de a nu-și vaccina copiii împotriva virusului HPV, unul dintre motivele cel mai des raportate fiind „preocupările legate de siguranță". Datorită articolelor apărute în presă cu privire la câteva cazuri de persoane care au decedat la scurt timp după vaccinarea HPV dar fără o relație de cauzalitate directă cu vaccinarea, populația a fost sensibilizată cu informații false și nedovedite despre acest vaccin. Principalele îngrijorări legate de siguranță în rândul părinților sunt legate de teama de deces după vaccinare, boli autoimune și sindroame neurologice și insuficiență ovariană prematură.
Abordând acest mit, trebuie spus mai întâi că au fost publicate numeroase studii clinice care au raportat un profil de siguranță foarte ridicat al vaccinurilor împotriva HPV aprobate și utilizate în prezent, fără nicio asociere cu reacțiile adverse menționate anterior. Rezumând recomandările publicate de US Food and Drug Administration și de Agenția Europeană pentru Medicamente, în studiile clinice premergătoare licențierii reacțiile acute la locul injectării, cum ar fi durerea, umflarea și roșeața, au fost mai des întânite în cazul persoanelor vaccinate în comparație cu cei care au primit un vaccin placebo. Reacțiile adverse sistematice, cum ar fi cefaleea și greața, au fost similare în cazul grupului căruia i-a fost administrat vaccinul împotriva HPV și grupului care a primit un vaccin placebo. De asemenea, incidența bolilor autoimune a fost simulară în rândul ambelor grupuri. În ceea ce privește decesele survenite în context temporal cu vaccinarea anti-HPV, niciunul dintre acestea nu a fost considerat a fi legat de vaccin, conform datelor existente, publicate pe baza unor studii clinice care au inclus zeci de mii de participanți.
5: Mitul #5 Copiii nu sunt activi din punct de vedere sexual, așa că de ce să-i vaccinăm împotriva a ceva ce nu-i privește la această vârstă?
O întrebare care apare adesea atunci când se discută despre vaccinarea împotriva HPV la vârsta recomandată între 9 și 12 ani este dacă nu cumva este prea mică, deoarece relațiile sexuale nu reprezintă o problemă la această vârstă. Se menționează adesea una dintre principalele preocupări ale părinților cu privire la activitatea sexuală timpurie și la promiscuitate, dar și preocuparea cu privire la vaccinarea inutilă împotriva a ceva ce nu se întâmplă încă.
În esență, studiile au demonstrat că adolescenții vaccinați la o vârstă sub 15 ani au prezentat un număr mai ridicat de anticorpi anti-HPV decât adolescenții cu vârsta de peste 15 ani. Ei au avut un răspuns imunitar mai bun. Acest lucru, împreună cu rezultatele studiilor clinice care au arătat un titru de anticorpi persistent ridicat după administrarea a două doze de vaccinare anti-HPV la vârste mai mici, a dus la recomandarea a două doze la adolescenții cu vârsta sub 15 ani. Datele disponibile privind efectul pe termen lung arată o eficacitate aproape completă până la 14 ani de la vaccinare. De asemenea, s-a arătat posibilitatea de a combina vaccinarea anti-HPV cu alte vaccinuri recomandate la această vârstă, prin administrare concomitentă, ceea ce poate duce la o acoperire vaccinală mai mare la adolescenți.
De asemenea, știm că vaccinarea înainte de debutul activității sexuale este cea mai eficientă și că vârsta primului contact sexual diferă în funcție de persoane, țări și culturi. Vaccinul anti HPV este conceput pentru a oferi protecție pe termen lung și, ca și alte vaccinuri , nu trebuie administrat aproape de o posibilă infecție.
Cu cât vaccinăm mai devreme adolescenții, cu atât mai bine. Nu te poți vaccina niciodată prea devreme, ci mai degrabă, din păcate, uneori te poți vaccina prea târziu.
6: Mitul #6 Băieții și bărbații nu fac cancer de col uterin, deci nu au nevoie de un vaccin
Pe lângă cancerul de col uterin, HPV este legat de cel puțin alte cinci tumori maligne: cancerul vulvar, vaginal, anal, penian și orofaringian dintre care ultimele trei apar și la bărbați. Astfel, în prezent, multe din programele de vaccinare naționale și, de asemenea, multe organisme internaționale recomandă vaccinarea împotriva HPV atât pentru fete, cât și pentru băieți. Deoarece prevalența infecției cu HPV la nivel genital în rândul bărbaților cu vârste cuprinse între 18 și 59 de ani din Statele Unite a fost raportată la aproximativ 45 %, este esențială creșterea gradului de conștientizare cu privire la prevenirea cancerelor legate de HPV la bărbații tineri. În plus, bărbații acționează ca purtători ai virusului și, prin urmare, obiectivul trebuie să fie o imunitate colectivă care se obține la cel puțin 80% în cazul vaccinării exclusiv a fetelor și la 60% în cazul vaccinării universale, atât la fete cât și la băieți. Vaccinarea universală oferă cea mai bună protecție pentru toate persoanele, indiferent de sex și de (viitoarea) orientare sexuală, și reprezintă o mare oportunitate de a dubla acoperirea vaccinală.
7: Mitul #7 După primul raport sexual, vaccinul nu mai este eficient
Un mit destul de persistent este că vaccinarea realizată după primul contact sexual nu mai este eficace și nu mai aduce niciun beneficiu. Studii randomizate, de specialitate, au demonstrat o protecție mai scăzută, dar totuși substanțială și semnificativă în rândul femeilor tinere, împotriva pre-cancerului cervical. Cu toate acestea, la femeile vaccinate la o vârstă mai înaintată (>25 de ani), protecția la nivel de populație este scăzută. Un beneficiu al vaccinării femeilor după tratamentul pentru neoplazia intraepitelială cervicală este protecția suplimentară împotriva bolii recurente în comparație cu tratamentul fără vaccinare anti-HPV.
8: Mitul #8 Infecția naturală cu HPV creează deja un răspuns protector al anticorpilor, deci nu este nevoie de vaccinare.
HPV ajunge la membrana bazală prin fisuri și infectează celulele bazale. O caracteristică a infecției cu HPV este că virusul nu intră în sistemul circulator și nu provoacă inflamații locale. Într-o meta-analiză a 14 studii eligibile care au inclus >24 000 de persoane din 18 țări și care au examinat imunitatea naturală la HPV, autorii au observat o protecție moderată împotriva infecțiilor ulterioare la subiecții de sex feminin, de ordinul a 30%, dar nu și la subiecții de sex masculin. Răspunsul imun natural este insuficient pentru a controla noile infecții și este mult mai mic în comparație cu nivelurile ridicate de răspuns imun și cu eficacitatea ridicată observată împotriva infecțiilor persistente după vaccinarea anti-HPV.
9: Mitul #9 Vaccinarea HPV crește riscul dezvoltării unui comportament sexual riscant și promiscuității
Un mit care apare în mod repetat în contextul vaccinării anti-HPV este posibila dezinhibiție sexuală la adolescenți. Acest lucru poate duce la rate de vaccinare mai mici în primii ani din cauza îngrijorărilor părinților cu privire la posibila promiscuitate și la creșterea probabilității de apariție a comportamentului sexual riscant. Datorită acestei îngrijorări, au fost realizate două cercetări sistematice care au indicat o nevoie crescută de informații precise cu privire la bolile legate de HPV și la vaccinarea împotriva HPV, precum și rate mai mici ale relațiilor sexuale neprotejate și fără contracepție în cohorta de adolescenți vaccinați. Mai mult, rata de chlamydia a fost mai mare în cohorta nevaccinată. Până în prezent, mai multe studii au abordat această problemă și nu au găsit dovezi privind un impact negativ asupra comportamentului sexual la adolescenți după ce au fost vaccinați împotriva HPV în comparație cu o cohortă nevaccinată.
