Medic: „În glaucom, dacă vederea se pierde, nu se mai poate recupera“

Vederea este atât de importantă pentru noi toţi. Dar ştim cum să avem grijă de ea? Mai multe despre bolile oculare, inclusiv despre metodele moderne de tratament, ne vorbeşte dr. Andreea Ciubotaru, medic chirurg oftalmolog, doctor în științe medicale.

Dr. Andreea Ciubotaru. Foto: Facebook

Click!Sănătate: Ce înseamnă un examen oftalmologic complet?

Indiferent dacă vorbim despre adulți sau copii, un examen oftalmologic ar trebui să înceapă cu testarea acuității vizuale, adică a puterii ochiului de a vedea, cu efectuarea autorefractometriei, adică determinarea valorilor dioptrice, care la copii ar trebui făcută în mod obligatoriu cu picături. Urmează examinarea polului anterior, adică a corneei, cristalinului, irisului, pupilei, cu un aparat numit biomicroscop și, în final, examinarea polului posterior, fundului de ochi, care poate fi făcută în mai multe moduri. În cadul unui examen oftalomologic, trebuie să parcurgem aceste etape și în funcție de patologia pe care o descoperim, să solicităm alte investigații precum: tomografie în coerență optică, o tomografei de macula, de nerv optic, sau corneeană și multiple alte investigații.

Click!Sănătate: Care sunt cele mai frecvente afecțiuni oftalomolgice care necesită chirurgie pentru a fi corectate?

Prevalența bolilor oftalmologice este diferită la adulți comparativ cu copiii. Cea mai des folosită operație la nivel mondial, asupra unui organ uman, nu doar în bolile oftalmologice, este operația de cataractă la adult. Dacă vorbim de copii, cea mai frecventă operație este cea de strabism. Și la copii există cataractă congenitală, însă prevalența ei este mult mai mică decât cea a strabismului.

Click!Sănătate: Care sunt bolile oculare care pot duce la orbire dacă nu sunt tratate?

Este nevoie să facem o distincție între adult și copii în privința acestor boli. Studiile ne spun că, în general, cataracta reprezintă cea mai frecventă cauză care poate duce la orbire, peste tot la nivel mondial, după care urmează viciile de refracție necorectate, glaucomul și retinopatia diabetică. Dar, dacă vorbim de adulți, trebuie să împărțim harta bolilor în funcție de nivelul de dezvoltare al societății, pentru că în țările slab dezvoltate economic și mediu dezvoltate, cea mai frecventă cauză de orbire o reprezintă cataracta. În schimb, în țările cu venituri mari, cauzele cele mai frecvente de orbire sunt glaucomul și degenerescența maculară legată de vârstă. Acest lucru se explică prin faptul că în țările cu venituri mari, cataracta se operează foarte devreme, dacă pacientul vede 60%, 70%, în unele țări chiar și 80%, se operează cataracta. În țările mediu și sub dezvoltate, pacienții ajung la medic prea traziu pentru că nu au bani pentru investigații.

În cazul copiilor, în țările subdezvoltate, cea mai frecventă cauză e orbire o reprezintă cataracta congenitală, iar în cele dezvoltate, retinopatia de prematuritate este cauza numărul unu de orbire la copii, după care vin viciile de refracție și glaucomul congenital, care, din fericire, este destul de rar.

Click!Sănătate: Când este necesară operația pentru strabism și în ce constă?

Operația de strabism se poate realiza în scop funcțional sau în scop estetic. În scop funcțional se operează copiii, ca să obțină o vedere binouculară, fiindcă este știut faptul că un pacient cu strabism nu vede bine binocular (nu vede simultan cu ambii ochi). Pentru a obține vedere binoculară, copilașii trebuie operați, în funcție de forma de strabism, foarte devreme, până la 1-2 ani, sau dacă pacientul asociază și vicii de refracție cum ar fi hipermetropia, astigmatismul sau strabismul apare mai târziu; atunci operațiile ar trebui făcute până în 5-6 ani, maximum, cu scopul de a obține vederea binoculară.

În scop estetic, operația se face pentru a întrepta ochii astfel încât să nu mai fie vizibil faptul că „ne fug”. Această operație de strabism efectuată în scop estetic poate fi realizată la orice vârstă adultă. Am avut operații chiar la peste 70 de ani, persoane care au dorit operația în scop estetic, dar la adulți există un risc extrem de mic, ca atunci când îi operăm să apară vederea dublă. Acest risc extrem de rar poate fi înlăturat și realizarea unor teste preoperatorii cu prisme. Aceste teste ne ajută să măsurăm deviația ocular și să evaluăm riscul apariției vederii duble post-operator. Pe scurt, punem prime în fața ochilor pacientului, acestea îndreaptă artificial ochii și dacă pacientul ne spune că nu vede dublu, putem face operația, la orice vârstă, dar dacă ne spune că vede dublu nu operăm.

Operația se efectuează asupra mușchilor, iar vederea nu este modificată, de obicei facem operații combinate, adică slăbim mușchiul care acționează mai mult și îl întărim pe cel slab. Depinde bineînțeles de forma de strabism.

Click!Sănătate: Operația se face prin chirugie clasică?

Da, se face prin chirurgie clasică și nicăieri în lume nu se face cu laser pentru că mușchii extraoculari sunt voluminoși, au lățimea degetului nostru mic și dacă am „tăia” mușchii cu ajutorul laserului, ar dura operația foarte mult, adică undeva la 2-3 ore, pe când efectuând operația clasic durează 40 de minute.

Click!Sănătate: Cât durează recuperarea?

O lună, ochiul operat va fi roșu, vor exista fire la nivelul conjunctivei, care se vor topi, iar roșeața oculară va dispărea pe măsură ce pacientul va folosi picăturile recomandate de medic. El trebui să-și administreze picături o lună, conform unei scheme prestabilite.

Click!Sănătate: Cum se tratează modern cataracta?

Procedeul pe care îl folosim pentru cataractă se numește facoemulsificare cu ultrasunete, iar operația se desfășoară sub microscop, anestezia poate fi făcută local, fără injecție (anestezie topică). Operația durează foarte puțin, iar pe durata intervenţiei, cristalinul este fragmentat cu ajutorul ultrasunetelor, absorbit din interiorulul ochiului, iar în locul cristalinului cataractat se introduce o lentilă intraoculară - cristalinul artificial. Acest cristalin artificial poate să fie monofocal, care ajută pacientul să vadă la distanță, dar pentru aproape pacientul necesită ochelari sau cristaline multifocale sau trifocale, care îl ajută să vadă și la distanță, și la intermediar, și la aproape.

Click!Sănătate: În ce constă tratamentul miopiei?

Cea mai frecventă procedură chirugicală de corectare a miopiei este tehnica Lasik. Practic, prin această tehnică, chirurgul subțiază corneea, astfel încât să corecteze miopia. Există însă situații în care corneea este subțire, ea nu mai poate fi ablată cu laserul, și atunci, pentru a o corecta apelăm la alte metode; introducem în ochi niște lentile intraoculare, niște cristaline artificiale pe care le plasăm în fața cristalinului pacientului și acea lentilă intraoculară corectează miopia. Sau, în alte situații, dacă este vorba despre miopie forte, sau o altă patologie, dacă există și un grad de cataractă, putem să scoatem cristalinul pacientului și să-l înlocuim cu un cristalin artificial astfel încât să putem compensa și valoarea dipotrică.

Click!Sănătate: Care sunt operațiile oftalmologice care necesită purtarea de ochelari după intervenție?

În marea majoritate a cazurilor, după operația de cataractă, în funcție de tipul de cristalin folosit poate fi nevoie de ochelari. De exemplu, dacă folosim cristalin monofocal, compensăm doar dipotria de distanță, dar va fi nevoie de ochelari pentru aproape. Există și critaline multificale, trifocale sau cu focus extins, care acționează ca o lentilă progresivă și atunci, pentru aceste cristaline poți să ai nevoie de ochelari, în funcție de performanțele critalinului, pentru aroape, sau nu. Pentru alte situații precum strabism, când nu este influențată vederea, ochelarii sunt necesari pentru valoarea dipotrică a ochilor. Pentru chirurgia refractivă: viciile de refracție, hipermetropia, astigmatismul sau miopia, când le corectăm pentru ca pacientul să scape de ochelari, nu există garanția unei dioprii zero. În funcție de dioptria din punctul de pelcare, poate rămâne o dioptrie restantă, dar pe care pacientul tânăr o compensează și nu este nevoie de ochelari.

Click!Sănătate: Ce simptome apar în glaucom şi în ce constă tratamentul acestei boli?

Din păcate, în glaucom simptomele apar foarte târziu. În glaucom este vorba despre creșterea tensiunii oculare, care afectează în timp, nervul optic. Iar pacientul nu are simptome până când afectarea este deja masivă și apar modificări ale câmpului vizual. De aceea, este indicată prevenția și recomandăm ca după 40 de ani, mai ales dacă există aparținători cu glaucom, să se facă un control pentru a detecta primele modificări. În glaucom, dacă vederea se pierde, nu se mai poate recupera.

În marea majoritate a cazurilor, glaucomul poate fi controlat doar prin terapie antiglaucomatoasă, adică prin tratamentul cu picături. Foarte rare sunt situațiile când picăturile nu reușesc să mențină ternsiunea intraoculară la limite normale. Există un protocol strict: prima dată administrăm o picătură, dacă sub o picătură tensiunea intraoculară este mai mare putem administra și a doua și a treia picătură. Dacă sub terapie maximală, 3 picături, tensiunea este mare și vedem că apare o evoluție a glaucomului, se recomandă chirurgia. Sunt și situații în care indicăm chirugia glaucomului de la început, dacă pacientul nu este compliant la picături, nu poate să-și administreze picăturile din cauza unei dizabilități atunci recomandăm intervenția chirugicală.

CV:

Dr. Andreea Ciubotaru este chirurg oftalomolog, Președinte al Societății Române de Oftalmopediatrie și Strabism, Președinte al Societății Române de Oftalmogenetică.

Din mai 2011 este doctor în Științe Medicale al Universității Ludwig-Maximilians München, Germania, cu calificativul „Magna cum laude”.