Şansele de supravieţuire în cancerul de colon, explicate de medic

Factorii genetici, precum și stilul de viață modern joacă un rol important în apariția cancerului de colon. Depistată în stadii incipiente, boala este vindecabilă.

Adesea, punctul de plecare al cancerului de colon îl reprezintă polipii adenomatoși, excrescențe prezente pe pereții interiori ai colonului. Procesul de transformare a unui polip în cancer durează, în medie, 10 ani. În cele mai multe țări industrializate, această boală este destul de des întâlnită, mai ales din cauza alimentației bogate în produse rafinate și săracă în fibre. Frecvent, cancerul colorectal este diagnosticat după vârsta de 50 de ani, în 90% din cazuri. Antecedentele personale sau familiale sunt alt factor de risc în apariția bolii. Sunt mai expuși îmbolnăvirii persoanele care au avut un cancer colorectal sau polipi pe colon ori care au avut sau au rude (părinți, frați) cu astfel de probleme. Sindromul Lynch și polipoza adenomatoasă familială cresc riscurile de a face cancer colorectal.

De asemenea, prezintă un risc mai mare de a face această afecțiune cei cu boli inflamatoare intestinale (colită ulcerativă, boala Crohn) și cei cu diabet zaharat de tip 2. Studiile au arătat că probabilitatea de a face cancer colorectal este mai mare la persoanele care trăiesc în regiuni mai puțin însorite ale lumii. Se crede că vitamina D, sintetizată în urma expunerii la soare, are efect protector față de această formă de cancer.

Alți factori de risc sunt: fumatul, excesul de alcool, obezitatea și sedentarismul.

Sângele în scaun, unul dintre simptomele bolii

Cancerul colorectal poate fi lipsit de simptome, mai ales în primele stadii. Pe măsura evoluției bolii, pot apărea:

· schimbări ale tranzitului – diaree sau constipație;

· prezența sângelui în scaun;

· disconfort abdominal – balonări, crampe;

· slăbit inexplicabil (peste 10% din greutate);

· lipsa poftei de mâncare;

· oboseala;

· senzația de golire incompletă a scaunului.

Vezi și: Actorul Ryan Reynolds, filmat în timpul unei colonoscopii. Ce i-au depistat medicii. VIDEO

Colonoscopia, metoda de diagnostic

Cea mai bună modalitate de a depista tumorile maligne ale colonului este colonoscopia. În timpul acesteia se prelevează și probe pentru biopsie, care arată cu certitudinea dacă este vorba sau nu despre cancer colorectal. Odată diagnosticată boala, este nevoie și de stabilirea stadiului ei. În stadiul I, cancerul este limitat în mucoasa intestinală sau rectală, iar în cel de-al II-lea, boala a cuprins și mușchii din jurul intestinului. În stadiul III sunt afectați și ganglionii limfatici din vecinătate, iar în ultimul stadiu există metastaze la nivelul unor organe precum ficatul.

Tratamentul ales depinde de stadiul bolii și include chirurgia, chimioterapia și radioterapia.

Care sunt şansele de supravieţuire

Dr. Mircea Dediu, medic primar oncologie medicală, explică:

"Supraviețuirea pacienților cu cancer colorectal depinde de stadiul în care a fost diagnosticată afecțiunea. În stadiile operabile, se estimează o supraviețuire de peste 90% pentru stadiul I, de aproximativ 75 % pentru stadiul II și de aproximativ 50% pentru stadiul III. Supraviețuirea medie a pacienților în stadiul IV se situează între 20-30 de luni, fiind dependentă de sensibilitatea tumorală la schemele terapeutice prescrise. În mod particular, apariția mutațiilor la nivelul genei BRAF se asociază cu un prognostic nefavorabil. De remarcat, de asemenea, prognosticul per global mai bun pentru tumorile colonului stâng față de cele ale colonului drept.

În tratamentul cancerului colorectal metastazat, sunt utilizate 3 clase de medicamente: chimioterapicele clasice, agenții biologici și imunoterapia. Dintre chimioterapicele clasice, sunt utilizate cu precădere combinații ale fluroropirimidinelor cu oxaliplatin sau irinotecan. Agenții biologici sunt utilizați mai puțin în monoterapie, cât mai ales în asociere cu chimioterapia clasică. Agenții cu activitate antiangiogenică pot fi administrați în asociere cu chimioterapia în linia I-a (ex. bevacizumab) sau în linia a II-a (bevacizumab, aflibercept, ramucirumab) ori în monoterapie în lina III-a (regorafenib). Anticorpii monoclonali cu acțiune anti-EGFR (Cetuximab, Panitumumab) se administrează numai în cazul în care tumorile au gena RAS de tip sălbatic și de regulă în asociere cu chimioterapia în linia I sau a II-a. Imunoterapia este utilizată în cazuri particulare (aproximtiv 10%), în care se identifică intratumoral deficiențe ale mecanismelor de reparare ale ADN-ului (dMMR) sau instabilitate microsatelitara (MSI-H)".