Diabetul îngraşă sau slăbeşte? Dr. Adrian Copcea explică

Diabetul obişnuit, cel de tip 2, asimptomatic în majoritatea cazurilor, nu îngraşă, nu slăbeşte, explică dr. Adrian Copcea, medic primar diabet, nutriţie, boli metabolice.

Cu toate acestea, pot exista variaţii de greutate, în anumite situaţii, după cum explică specialistul într-o postare a sa pe Facebook.

• DIABETUL SLĂBEŞTE DACĂ E CU HIPERGLICEMII IMPORTANTE. Dacă diabetul e dezechilibrat tare în sus, cu hiperglicemii (să zicem cu foarte multe glicemii peste 250-300 mg/dl sau hemoglobine glicate HbA1c peste 9-10%), da, poate să slăbească, prin mai multe mecanisme. Unul e că se pierde glucoză, altul e că în deficitele severe de acţiune ale insulinei apare hipercatabolism proteic (“se topesc muşchii”). Ca să punem slăbitul pe seama diabetului în general corelăm cu restul simptomelor de diabet: dacă au existat simptome intense: urinat în canităţi foarte mari, băut foarte multă apă, oboseală, ameţeli: da, e o probabilitate mare ca diabetul să şi slăbească. În sindromul de hiperglicemie avem aceste simptome şi “hiperfagie cu scădere în greutate", adică mănânci mult, dar nu asimilezi, ba dimpotrivă, mănânci degeaba. În forma extremă de decompensare pe linie de hiperglicemii poate apărea cetoacidoza, care poate fi cu greaţă, vărsături, dureri abdominale şi cu mirosul specific de acetonă. Desigur, şi într-un astfel de context sever, scăderea în greutate poate fi uşor pusă pe seama diabetului.

• DIABETUL POATE SĂ ÎNGRAŞE DACĂ E CU HIPOGLICEMII, din simplul raţionament că persoana care face hipo mult şi mai ales neplăcut-înfricoşător ajunge uneori să consume mai multă mâncare pentru a preveni o hipoglicemie. O situaţie similară e obezitatea asociată insulinoamelor dar de multe ori şi hipoglicemiilor de cauză neidentificată: mâncarea mai multă e pentru a contracara neplăcerea extremă a unei hipoglicemii potenţiale sau chiar manifeste.

Altfel, dacă n-avem nimic pe panta hipoglicemiilor şi hiperglicemiilor, diabetul per se nu îngraşă, nu slăbeşte. Ca reper, cu glicemii până în 180-200 mg/dl la modul general diabetul e neutru pe greutate.

• Invers, GREUTATEA MARE PREDISPUNE LA DIABET. Asta se ştie, ba nu numai greutatea mare de nivel de obezitate, dar şi supraponderea sau chiar normponderea (după tabelul de IMC) cu grăsime multă merg cu risc mai mare de diabet. Asta pentru că grăsimea în exces, in special cea de pe ficat şi cea de pe burtă generează rezistenţă la insulină, mecanism central al diabetului tip 2 alături de scăderea producţiei de insulină.

• EVOLUŢIA GREUTĂŢII SE CORELEAZĂ CU EVOLUŢIA DIABETULUI ŞI CU PUTEREA TRATAMENTULUI NECESAR. Odată declanşat un diabet tip 2, scăderea in greutate (în orice moment şi cu orice metodă decentă) va aduce beneficii pe termen lung pe teren de glicemii şi nu numai, va permite scăderi de doze de medicaţie. Invers, creşterea în greutate va aduce creşteri de glicemii şi creşteri de necesar de medicaţie. Mai simplu spus: la greutăţi mai mari vor fi necesare tratamente “mai tari”, la greutăţi mai mici sau în scădere se vor putea reduce dozele / numărul medicaţiilor necesare pentru ţinerea sub control.

Cred că trebuie bine articulate aceste legături şi mai trebuie spus că investigarea modificărilor de greutate trebuie făcută cu minuţiozitate. Uneori sunt scăderi în greutate datorate faptului că persoana a mâncat mai “la regim” şi nu e nimic rău de suspectat…scăderea în greutate poate fi consecinţa dietei şi atât. Alteori, da, se pot explora cauze medicale care nici măcar nu sunt mereu organice: diabet, gastrite…pot fi şi psihologice. Iar dacă sunt scăderi inexplicabile trebuie căutată o cauză după traseele diagnostice gândite de medicul de familie şi medicii specialişti. Nu strică să fie şi diabetologul pe traseu, de multe ori e foarte importantă părerea noastră de tip binar: “e de la diabet” sau “nu e de la diabet”. Şi nu mereu tot ce i se întâmplă unei persoane cu diabet vine de la diabet. Dar dacă vine: da, avem de echilibrat diabetul şi asta e.