Tratarea apneei - Cand apar complicatiile
Sindromul de apnee in somn este frecvent la pacientii de varsta medie si varstnici, majoritatea neconstientizand patologia de care sufera. Cei mai multi pacienti sunt barbati, fumatori si asociaza hipertensiune arteriala.
Ce complicaţii pot să apară
Netratată, apneea de somn poate da complicaţii serioase pentru sănătate. Printre acestea, amintim:
Oboseala şi somnolenţa. Trezirile repetate noapte perturbă somnul. Cei care suferă de această neplăcere se confruntă adesea cu somnolenţă severă la serviciu sua chiar în trafic şi manifestă oboseală şi iritabilitate. Copiii şi tinerii cu apnee pot avea rezultate mai slabe la învăţătură, din cauza incapacităţii de a se concentra.
Probleme cardiace. Scăderile bruşte ale nivelului de oxigen din timpul apneei de somn cresc presiunea sângelui şi tensionează sistemul cardiovascular. Multe persoane cu apnee sunt predispuse să sufere de hipertensiune şi riscă alte boli cardiace. Cu cât este mai severă apneea de somn, cu atât se măreşte riscul de afecţiuni severe, cum este infarctul.
Intensifică efectele adverse în anumite tratamente. Medicamentele sedative şi cu efect anestezic agravează apneea de somn, pentru că relaxează căile respiratorii superioare.
Cum se stabileşte terapia
Odată ajuns la specialistul ORL, de preferabil care are competenţă în somnologie, pacientului i se face anamneză complexă. Este indicat ca pacientul să fie însoţit de partenerul somn, care poate oferi mai multe explicaţii. După anamneza ţintită, bazată şi pe chestionare, cum este cel tip Epworth, în urma cărora se stabileşte riscul de a aţipi în timpul cititului, în timpul vizionării la TV, în timp ce este purtată o discuţie, de exemplu, sau la volan, se urmăreşte detectarea eventuatelor patologii asociate. Urmează apoi examinarea căii respiratorii superioare, a nasului şi a regiunii oro-faringe. Se face şi o endoscopie flexibilă.
Diagnosticul cert se pune printr-o examinare a somnului, prin poligrafie ventilatorie nocturnă sau prin polisomnografie. Polisomnografia este standardul de aur şi se face în laboratoare de somn, unde pacientul îşi va petrece o noapte, timp în care este monitorizat. Poligrafia ventilatorie oferă informaţii despre frecvenţa respiratorie, fluxul respirator, pulsul, saturaţia în oxigen, mişcările corpului şi poziţia lui.
În funcţie de particularităţile fiecărui pacient, modalităţile de tratament sunt: terapia poziţională, scăderea ponderală, terapia miofuncţională – exerciţii care corecteză şi elimină disfuncţiile orale, terapia cu presiune CPAP, dispozitivele de avansare mandibulară (seamană cu nişte gutiere) sau se ia în considerare chirurgia somnului. Terapia CPAP (Continuous Positive Airway Pressure) se face cu un aparat care generează curent de aer cu presiune pozitivă, având rolul de a menţine deschisă constant calea respiratorie, uşurând respiraţia normală.
Tratamentulul chirurgical ORL este indicat in urmatoarele situatii:
- Imposibilitatea aplicarii terapiei CPAP – persoane claustrofobice, pacient necompliant sau care calatoreste mult
- Persoane cu amigdale care obstrueaza mult spatiul respirator la un adult normoponderal (se practica reducerea in dimensiune a amigdalelor)
- Persoane care sforaie si au lueta (omusorul) lunga si sunt normoponderale – se practica micsorarea chirurgicala
- Persoane care au o patologie obstructiva nazala si sunt normoponderale – se practica septoplastia sau reducerea in dimensiuni a cornetelor nazale
- Persoane cu pachet de vegetatii adenoide in cavum si sunt normoponderale – se ableaza pachetul
