Din ce cauză este periculoasă anxietatea

Au fost identificate 3 elemente de bază ale anxietăţii:

perceperea unui pericol iminent
atitudine de aşteptare în faţa acestui pericol
un sentiment de dezorganizare legat de conştiinţa unei neputinţe totale în faţa acestui pericol

Frica şi anxietatea

Deseori cei doi termeni (anxietate şi frică) sunt confundaţi şi utilizaţi cu acelaşi înţeles. Frica este o emoţie normală, utilă şi protectoare care face ca, atunci când sesizăm un pericol real, corpul să-şi mobilizeze resursele şi să fim mai prudenţi.

Frica fiind un mecanism bazal de supravieţuire care ne permite să ne mobilizăm pentru a face faţă unui pericol real, se manifestă printr-o stare de hiperexcitaţie la nivel psihic, iar la nivel comportamental se trece la reacţii de genul luptă sau fugi.

Manifestările fricii la nivelul celor trei sisteme:

Manifestările fiziologice: accelerarea ritmului cardiac (poate fi resimţită sub forma palpitaţiilor), redirecţionarea sângelui dinspre organele interne către muschi (care provoaca uscarea gurii, greaţă şi disconfort abdobimal), dificultăţi în respiraţie sau chiar senzaţia de sufocare urmate de hiperventilaţie, amorţeala membrelor inferioare, furnicături, ameţeală, senzaţia de depersonalizare (ca şi când corpul nu ar fi al tău)
Manifestările comportamentale şi aici ne referim la fugă, evitarea situaţiilor generatoare de frica sau fobie, dar şi ale comportamente cu rol protectiv
Manifestările cognitive: gânduri disfuncţionale, predicţii catastrofale care declanşează şi amplifică fricaSpre deosebire de frică pe care cercetătorii – psihologi, neurologi, etologi – au definit-o ca pe o emoţie declanşată de o ameninţare specifică şi reală, anxietatea se maifestă în afara unui pericol real. Aceasa este şi principala diferenţă dintare cele două emoţii.În trăirea anxioasă teama este anticipativă, apar gânduri referitoare la lucruri negative care se pot întâmpla. Îngrijorarea poate ajunge să fie prezentă în gânduri şi comportament în marea majoritate a zilei, să perturbe buna funcţioanre a persoanei.

Gândul că ceva rău se poate întâmpla în orice moment, că „pericolul pluteşte în aer”, exprimarea îngrijorărilor prin cuvinte, comportament, manifetări fizilogice – lucruri care întreţin starea de frică iraţională şi care duc la mobilizarea corpului pentru confruntarea cu un pericol – adrenalina se varsă în sânge, apare hiperventilaţia, creşte pulsul, bătăile inimii devin alerte – corpul este pregătit pentru situaţia luptă sau fugi. Uneori, apare „îngheţarea” sau „paralizia de frică”, moment în care persoana se blochează, devine „stana de piatră”.

În creionarea tulburării anxioase din punct de vedere psihologic, întâlnim:

Factori predispozanţi – experienţe timpurii ale copilăriei care rămân “în aşteptare”, silenţioase până când sunt activate de factori precipitanţi.
Factorii precipitanţi - sunt evenimente de viaţă care activează “memoria” senzorială şi cognitivă a experienţelor trecute şi provoacă tulburarea anxioasă.
Factori de menţienere: atitudinile contradictorii, exagerate pe care persoana le are faţă de propriile îngrijorări. De exemplu, persoana înţelege că anxiearea, manfiestările din planurile cognitiv, fiziologic, emoţional îi dăunează, dar pe de altă parte se simte vinovată să renunţe la aceste temeri. comportamentele de evitare încercând să diminueze disconfotul simţit. comportamente de asigurare excesivă.
atitudinile contradictorii, exagerate pe care persoana le are faţă de propriile îngrijorări. De exemplu, persoana înţelege că anxiearea, manfiestările din planurile cognitiv, fiziologic, emoţional îi dăunează, dar pe de altă parte se simte vinovată să renunţe la aceste temeri.
comportamentele de evitare încercând să diminueze disconfotul simţit.
comportamente de asigurare excesivă.

Nu lăsa anxietatea să te împiedice să-ţi trăieşti viaţa, să îţi limiteze spaţiul de acţiune, zona de confort. Acţionând la începutul apariţiei primelor simptome, vei fi mai conştient şi mai motivat pentru schimbare, te vei implica mai activ în demersul terapeutic.

Acceptarea anxietăţii luni sau ani şi „convieţuirea” cu aceasta vor face ca şi teama de schimbare să fie mai puternică, iar gândurile că „nu vei mai fi ca înainte” vor fi din ce în ce mai frecvente.

Alegerile ne schimbă viaţa – în bine sau în rău. Iar inacţiunea este si ea o alegere.