Ce mai înseamnă sărbătorile de iarnă
Cadouri, singurătate, stres, bucurii, deziluzii, vise şi realizări, dar şi multă reclamă. Cam aşa ar putea fi percepute sărbătorile de iarnă, în funcţie de starea psihică sau chiar fizică şi de ceea ce mai înseamnă, cu adevărat, spiritul Crăciunului pentru fiecare dintre noi.
Când eram mică şi mirosea în toată casa a cozonaci şi a portocale, ştiam clar că a venit Crăciunul. Şi dacă era Crăciun, venea şi Moş Gerilă cu bradul şi ştiam că undeva prin casă, pe un ziar, sunt şi nişte banane puse la copt. Apoi a venit Moş Crăciun.
Bananele nu mai erau pe şifonier, la copt. Erau la discreţie în fructieră. La fel ca şi portocalele. Şi multe bomboane. Iar mirosul ală de cozonac, îmi persistă şi acum în minte, de fiecare Crăciun, chiar dacă nu mai are cine să mi-l facă.
Cum înţelegem Crăciunul
Pentru unii, Crăciunul este un moment de veselie, fericire şi reîntâlnire cu familia. Pentru alţii însă, totul se rezumă la un brad ponosit sau la luminiţele dintr-un pom imaginar, stinse de singurătatea din suflet. Poţi lucra 12-14 ore pe zi, poţi să n-ai timp să ai familie, să n-ai un partener, să mergi în vacanţă sau chiar la un film.
Dar, cu siguranţă, vei găsi timp pentru Crăciun. Pentru că simţi, însă, nevoia să te conectezi la această sărbătoare magică, toate lipsurile, toate nerealizările vor ieşi la suprafaţă.
„Suntem condiţionaţi social să avem Crăciunul ca tradiţie, fie că ne raportăm la el prin negare sau afirmare”, spune psihologul Lena Rusti. Unii dintre noi poate îşi asumă singurătatea respectând anumite reguli sau principii de viaţă de la care nu vor să se abată. Ei îşi vor găsi, probabil, modul personal cu care să treacă peste sărbători. Alţii le respectă după un specific de ei ales sau impus (cum ar fi mersul la socri sau la naşi). Când merg la rude sau apropiaţi, Crăciunul devine astfel un prilej de comunicare, de apropiere şi de armonie.
Dăruieşte şi vei fi mai împlinit!
„Crăciunul nu îşi pierde semnificaţia, dar percepţia socială este în continuă mişcare şi atunci şi semnificaţia capătă noi valenţe sau renunţă la altele. El continuă să fie o sărbătoare a bucuriei, a reîntâlnirilor, a dăruirii, nu doar a Naşterii Domnului”, spune Lena Rusti. Din acest motiv, poate copiii ar trebui mai întâi să înveţe să dăruiască decât să primească. Sau să înveţe cum să-şi facă singur o jucărie a lui.
Dacă se va obişnui să primească jucării mereu, se va aştepta tot timpul ca lumea să-i ofere diverse lucruri pentru ca lui şi numai lui să-i fie bine. „Astfel, pentru cei care adoptă Crăciunul ca sărbătoare, el poate căpăta înţelesuri diferite în perioade diferite ale vieţii”, continuă psihologul. Pentru unii, a dărui înseamnă a primi daruri sau a oferi celor dragi, pentru alţii a dărui are un sens mult mai profund creştin, a fi bun cu cineva care nu te va cunoaşte vreodată sau a încerca să aduci bucurie unor oameni care suferă sau au nevoi existenţiale, de supravieţuire.
„Atâta timp cât principiul rămâne, există mereu speranţa ca şi cei care nu au descoperit încă bucuria de a dărui fără a primi nimic în schimb, se pot deschide social către asta. Iar cei care o fac deja, pot învăţa să regăsească această bucurie pe tot parcursul anului, nu doar de Crăciun”, continuă specialistul. Fiecare visează la ceva
Aşteptările de Crăciun ale fiecăruia dintre noi diferă, evident, de la individ la individ. Unii poate vor copii, alţii un serviciu mai bine plătit. Unii vor să termine facultatea, alţii să se căsătorească. Fie că e vorba de plan personal sau profesional, orice om, indiferent de vârstă, speră, ca Moş Crăciun să-i aducă acel „ceva” prin care să se poată realiza, să se poată simţi împlinit.
Important este să fii sincer cu tine însuţi şi să-ţi doreşti ceva care poate fi realizabil. Pentru că altfel, neîmplinirea unui vis, ireal şi iraţional, care prinde dimensiuni în mintea ta, poate însemna o mare prăbuşire. Iar efectele asupra psihicului tău se pot transforma în depresie. În loc să-ţi plângi de milă, poate n-ar fi rău să încerci să-i ajuţi pe alţii sau să-ţi faci noi prieteni şi să trăieşti experienţe desoebite.
„Aşteptările de Crăciun sunt opţiuni personale. Pentru unii oameni, sărbătorile sunt repere pentru schimbări, pentru alţii doar timp liber. Timp alături de prieteni sau de familie sau doar suficiente zile libere pentru a face ce vrei”, spune Rusti. Este firesc însă ca tinerii să nu se raporteze la Crăciun în mod tradiţional. Ei îşi vor găsi aceste valori în timp, pe măsură ce vor înainta în vârstă şi îşi vor redefini priorităţile.
Singurătatea, cea mai problematică
Singurătatea poate deveni problematică pe parcursul sărbătorilor de iarnă. Dacă în rest e mai uşor să îţi petreci timpul între serviciu şi casă şi poţi uita uşor de părţi ale vieţii tale la care nu vrei să te uiţi, sărbătorile de iarnă aduc mult timp liber şi multe întâlniri de familie. Ele îţi pot crea uşor sentimentul de singurătate şi excludere socială.
Dacă îţi poţi permite să faci lucrurile pe care ţi le doreşti, atunci poate fi suficient să descoperi un oraş nou, un loc nou, să încerci ceva diferit. Când însă acest lucru nu e posibil şi în tine există şi dorinţa neîmplinită de a fi alături de cineva, atunci singurătatea poate deveni apăsătoare. Depresia de sărbători este mai întâlnită decât am crede şi unii abia aşteaptă să se întoarcă la serviciu, pentru a reintra în rutină.
Dintr-o astfel de situaţie, spiritul sărbătorilor este cel care te poate şi salva, aşa cum te poate „ajuta” să te prăbuşeşti: foloseşte ocazia pentru a ajuta pe alţii mai degrabă decât a-ţi plânge de milă. Poţi să îţi faci propriile ritualuri de sărbători, să ieşi, să îţi faci planuri realiste şi primii paşi către îndeplinirea lor, să fii deschis la noi prieteni şi noi experienţe.
„Pentru mine, sărbătorile înseamnă, în primul rând, familie. Sunt divorţată şi am un copil care e plecat la studii în Bucureşti. Aştept Crăciunul pentru că ştiu că el o să vină acasă atunci, în vacanţă şi petrecem mult timp împreună. O mai am doar pe mama în viaţă, iar ea, şi acum la 70 de ani, încă mai crede în Moş Crăciun (râde).”
„Mi-e dor de aroma cozonacilor făcuţi de mama, care, din păcate, nu mai este. Pentru mine, mirosul ăla răspândit în toată casa, însemna Crăciunul. Acum nu mai e chiar la fel, dar este un prilej când ne strângem la aceeaşi masă eu cu fraţii mei şi familiile lor.”
Tot mai mulţi români suferă de aşa-numita „depresie a sărbătorilor”.