De ce apare agresivitatea şi ce rol are

Agresivitatea poate lua mai multe forme, dar este definită ca orice acţiune care are ca scop provocarea fie a durerii fizice şi/sau psihologice, fie a distrugerii obiectelor din mediu. Expresia agresivităţii poate apărea în mai multe moduri, verbal, psiho-emoţional, mental, contextual şi fizic.

Cu toate acestea, potrivit psihologului Laura-Maria Cojocaru, preşedinte şi fondator al Institutului de Neuro-Programare Lingvistică Somato-Integrativă (INLPSI), fenomenul este mai complex decât atât, deoarece reprezintă atât o reacţie emoţională menită să dăuneze, cât şi un mijloc de menţinere a ordinii sociale. „În mod similar, tinerii, în special, luptă pentru respect, resurse şi în cele din urmă pentru a fi aleşi de către parteneri/partenere. Urmăresc aceste obiective cu manifestări de laudă, etalare şi încercări de umilire a ”concurenţei”. Agresiunea poate fi, de asemenea, direcţionată spre interior (către propria persoană) sau către exterior (către altă persoană), sau poate lua forma violenţei de grup către indivizi sau naţiuni. Poate fi un răspuns la orice număr de factori, ca de exemplu: frica, nedreptatea, durerea, ameninţarea, invazia, lipsa controlului, inadecvarea sau frustrarea”, explică psihologul.

Tipuri de agresiune

1.

ostilă: acesta este un comportament agresiv determinat de excitare, impulsivitate şi este imediat la provocarea situaţională.

2.Agresiunea de protecţie: poate fi mai aproape de tipurile de agresiune identificate de teoriile instinctului şi ar include o mamă care îşi protejează copilul sau un bărbat care îşi protejează teritoriul său.

3.Agresiunea instrumentală: este un răspuns învăţat în care agresivitatea este mai degrabă un mecanism pentru atingerea anumitor obiective decât pentru căutarea răzbunării.

4.Furia: este un tip special de agresiune necontrolată şi extremă.

Diseminarea agresivităţii ca nevoie umană de bază

Diseminarea

ca o nevoie umană de bază, şi, în loc să fie privită negativ, dacă este privită în termeni de utilizare a acestei energii pentru transformare pozitivă, poate fi privită şi ca o forţă motrică pentru a produce schimbări sociale (în termeni freudieni, aceasta ar fi sublimare).

„Agresiunea la om este un instinct, unii psihologi cred că armamentul a modificat echilibrul dintre puterea fizică a omului şi impulsul său agresiv şi că această modificare înseamnă distrugerea speciei, cu excepţia cazului în care se iau anumite măsuri. De cealaltă parte, alte voci afirmă că agresivitatea trebuie privită prin prisma evoluţiei, aceasta construind un adevărat culoarul pentru evoluţia rapidă a speciei. Aşadar, în multe aspecte, tendinţa adaptativă în agresivitate este naturală (primară) sau este una pur şi simplu dobândită”, conchide psihologul Laura-Maria Cojocaru, preşedinte şi fondator al Institutului de Neuro-Programare Lingvistică Somato-Integrativă (INLPSI).