Acestea sunt simptomele clare ale depresiei. Nu le neglija!

Mulţi dintre noi trecem prin episoade de deprimare sau tristeţe, din diverse motive. Acestea nu trebuie însă confundate cu depresia, tulburare mai profundă, cu simptome evidente, care trebuie să fie cunoscute atât de persoana în cauză, cât şi de anturaj.

Termenul „depresie” este uneori folosit greşit în limbajul de zi cu zi. Cu toţii resimţim stările deprimante sau de tristeţe accentuată, de pildă, când pierdem pe cineva drag sau când ne confruntăm cu probleme financiare ori avem o boală. „Dar, în cazul depresiei clinice, persoanele se simt triste şi fără speranţă pe o perioadă mai lungă, nu mai sunt interesate de lucrurile care altădată le făceau plăcere, au probleme cu somnul şi alimentaţia, nu se pot concentra, se simt obosite şi fără vlagă, petrec mult timp gândindu-se la sinucidere, la moarte sau la faptul că le-ar fi mai bine daca nu ar exista. Funcţionarea lor este afectată pe mai multe planuri: social, profesional, psihologic, chiar şi fizic”, atrage atenţia psihoterapeutul Diana Botezan.

Citeşte şi: Jim Carrey a avut depresie. Iată cum a reuşit să o depăşească!

Cum se manifestă depresia

Depresia clinică afectează modul în care o persoană simte şi se comportă şi determină apariţia unor simptome variate. Cel afectat poate avea un episod depresiv la un moment dat în viaţă sau mai multe. Printre semele care însoţesc depresia, se numără:

 * Sentimentul de tristeţe profundă, episoade de plâns, senzaţia de goliciune, de deznădejde

* Izbucniri de furie, iritabilitate sau frustrare, chiar şi pentru chestiuni mărunte.

* Pierderea interesului sau a plăcerii pentru majoritatea activităţilor normale, inclusiv pentru viaţa sexuală, pentru hobby-uri sau sport.

* Tulburări de somn precum insomnia. Şi somnul prea mult poate ridica suspiciuni.

* Oboseală, lipsă de energie şi chiar lucrurile minore cer un efort suplimentar.

* Pofta de mâncare redusă sau, dimpotrivă, apetitul crescut şi luarea în greutate

* Anxietate, agitaţie sau nelinişte frecvente

* Gândire, vorbire sau mişcări ale corpului încetinite

* Sentimentul de devalorizare, autoînvinovăţirea şi atenţia faţă de eşecurile din trecut

* Probleme de gândire, de concentrare, de luare a deciziilor şi de memorare

* Gânduri frecvente despre moarte sau sinucidere

* Probleme fizice inexplicabile precum durerile de spate sau de cap.

* La COPII sau ADOLESCENŢI: multe dintre simptomele depresiei sunt asemănătoare cu cele care apar la adulţi, dar pot exista şi manifestări specifice. La copiii mici, semnele pot include iritabilitate, tristeţe, îngrijorare, dureri, refuzul de a merge la şcoală şi greutatea mică. La adolescenţi, pot să apară tristeţea pronunţată, nervozitatea, sentimentele negative, devaloarizea propriei persoane, furia, rezultatele slabe la şcoală, sentimentul că sunt neînţeleşi, sensibilitatea extremă, consumul de substanţe nocive (alcool, droguri), autovătomarea, pierderea interesului faţă de activităţile normale şi evitarea interacţiunilor sociale.

* În cazul VÂRSTNICILOR, depresia nu trebuie considerată parte firească a procesului de îmbătrânire şi nu trebuie subestimată. Din păcate, la vârsta a treia, depresia rămâne adesea nediagnosticată, pentru că vârstnicii adesea nu cer ajutor de specialitate. Simptomele în cazul lor pot să se manifeste ca dificultăţi de personalitate sau modificări de memorie, dureri, oboseală, pierderea poftei de mâncare, probleme de somn, evitarea interacţiunilor sociale şi gândurile de sinucidere, mai ales la bărbaţii în vârstă.

Pentru multe persoane cu depresie, indiferent de vârstă, simptomele sunt de obicei suficient de serioase pentru a provoca probleme vizibile în activităţile de zi cu zi, cum ar fi serviciul, şcoala, activităţile sociale sau relaţiile cu ceilalţi.

Citeşte şi: Rugăciunea care alină suferinţa persoanelor cu depresie

SFATUL SPECIALISTULUI

Diana Botezan

psiholog clinician, psihoterapeut; dianabotezan.ro

Un episod depresiv major constă dintr-o varietate de simptome. Pentru ca o persoană să fie diagnosticată cu această tulburare, 5 sau mai multe dintre următoarele 9 simptome trebuie să persiste cel puţin 2 săptămâni: dispoziţie depresivă, pierderea interesului sau a plăcerii, modificări în apetit sau greutate, tulburări de somn, agitaţie sau lentoare psihomotorie, oboseală sau nivel scăzut de energie, sentimente de inutilitate sau de vinovăţie, dificultate în concentrare sau luarea de decizii, ideaţie suicidară. Atunci când se pune diagnosticul de tulburare depresivă majoră, se ţine seama de prezenţa unui episod unic sau recurent, severitatea episodului actual, existenţa elementelor psihotice şi de prezenţa sau absenţa remisiunii. Episodul depresiv poate fi: uşor, moderat, sever, cu elemente psihotice, în remisiune parţială sau în remisiune completă. Pentru ca un episod să fie considerat recurent, trebuie să existe un interval de timp de cel puţin 2 luni consecutive între două episoade diferite în care să nu fie îndeplinite criteriile unui episod depresiv major.

Cu alte cuvinte, pentru a pune diagnosticul de episod depresiv major, simptomele trebuie să fie prezente în fiecare zi, pentru cel puţin 2 săptămâni, în cursul căreia există fie dispoziţie depresivă, fie pierderea interesului sau a plăcerii pentru aproape toate activităţile. De asemenea, persoana trebuie să prezinte cel puţin 4 simptome suplimentare: modificări ale apetitului sau greutăţii corporale, modificarea somnului sau a activităţii psihomotorii; energie scăzută; sentimente de inutilitate sau vinovăţie; dificultate în gândire, concentrare sau luarea deciziilor; sau gânduri recurente de moarte ori idei, planuri sau tentative de suicid. Pentru a se încadra într-un episod depresiv major, un simptom trebuie să fie prezent de curând sau să fie în mod evident agravat comparativ cu starea persoanei anterioară episodului. Simptomele trebuie să persiste cea mai mare parte a zilei, aproape în fiecare zi, timp de cel puţin 2 săptămâni consecutive. Episodul trebuie să fie acompaniat de o suferinţă sau deterioare semnificativă clinic în domeniul social, profesional, sau în alte domenii importante de funcţionare. La unele persoane funcţionarea poate să pară normală dar necesită un efort considerabil crescut.