Omul puternic vede slăbiciunile ca oportunităţi - Gestionarea criticii, cheia curajului

A fi puternic nu însemnă să nu ai slăbiciuni, ci să ai capacitatea de a ţi le recunoaşte şi de a le învinge. Orice om puternic are puncte slabe din care poate învăţa.

În opinia psihologului Andra Tănăsescu, vicepreşedinte al Institutului de Neuro-Programare Lingvistică (INLPSI), slăbiciunea este doar un mit, menit să ne ţină pe loc, să ne intimideze, astfel încât să nu avem curajul de a cere mai mult de la noi, de la viaţă sau de la ceilalţi. “Diferenţa dintre un om puternic şi ceea ce numim a fi „slab” constă în modul în care îşi gestionează acele slăbiciuni. Cel care este văzut ca fiind puternic vede slăbiciunile ca oportunităţi de a creşte. Profită de ceea ce nu ştie, se motivează şi îşi depăşeşte acele limitări. Nu este niciun secret, nici o genă mai specială. Este pur şi simplu un tip de gândire orientat către soluţii şi rezultate, către depăşirea limitelor şi evoluţie constantă”, explică psihologul Andra Tănăsescu. Eroii sunt criticaţi când îşi arată faţa umană, cea vulnerabilă

Totodată, specialistul afirmă că orice om, oricât de neclintit pare din afară, poate simţi frică şi nelinişte. Poate plânge şi poate avea uneori nevoie de o vorbă de încurajare, de o îmbrăţişare sau de odihnă.

“Multe persoane judecă astfel de oameni atunci când lasă garda jos şi îşi arată partea vulnerabilă. Îşi construiesc în mintea lor imaginea unor oameni imbatabili, indestructibili care nu au privilegiul de a fi umani. Astfel de oameni curajoşi sunt de multe ori „divinizaţi” de ceilalţi şi sunt criticaţi dacă îşi arată partea umană. Din păcate, „divinizatorii” fac aceste lucruri pentru a-şi crea scuza perfectă ca să nu îşi depăşească propriile limitări. Este mai simplu să spună „El poate, pentru că el este special. Eu sunt un simplu muritor de rând şi aşa sunt eu. Nu mă pot schimba”. Acest lucru, în mintea lor, îi scuteşte de responsabilitate şi de efortul de a se apuca de treabă”, declară psihologul Andra Tănăsescu

Cei asumaţi vor şti cum să gestioneze critica şi vor alege să arate aceasta parte vulnerabilă celor care vor aprecia curajul lor, pe restul eliminându-i din rândurile lor. Ceilalţi, se vor speria în faţa judecăţii şi se vor închide în cochilia lor poate pentru totdeauna.

“Problema cea mai mare a oamenilor este lipsa de asumare a propriilor frici şi „slăbiciuni”, fapt ce determină apariţia unei aparente măşti de putere, care vine în realitate cu foarte multă presiune. Tot ce face este să consume omul din interior, puţin câte puţin, până când acesta va ceda. Puterea adevărată nu vine din a nu plânge niciodată, ci din curajul cu care recunoaştem că avem nevoie să plângem; vine din decizia de a ne da voie să o facem, să trăim tristeţea, iar apoi putem să ne ridicăm mai puternici”, conchide psihologul Andra Tănăsescu, vicepreşedinte al Institutului de Neuro-Programare Lingvistică (INLPSI).