INTERVIU. Infertilitatea în cuplu: cauze şi metode de tratament

Un cuplu din 6 cu vârsta partenerului feminin între 18 şi 43 ani este afectat de probleme de fertilitate. Din fericire, în majoritatea cazurilor, aceste probleme sunt rezolvabile, prin metode alopate, alternative sau combinate. De aceea, un termen mai potrivit care să reflecte această situaţie este cel de hipofertilitate, feminină, masculină sau mixtă. Din păcate, rata hipofertilităţii este în continuă creştere nu numai în România ci şi în întreaga lume.

Principalele cauze ale întârzierii apariţiei unei sarcini sunt reprezentate de schimbarea percepţiei asupra planificării familiale. Se pare că planurile referitoare la conceperea unui copil au retrogradat pe scara priorităţilor în viaţă în detrimentul carierei. Astfel, cu trecerea anilor potenţialul fertil scade, sarcina apare mai târziu, riscul de avort creşte. În unele cazuri sarcina nu mai apare, acest fapt necesitând intervenţia medicilor specializaţi în acest domeniu. Alte cauze sunt cele legate de inflamaţii şi infecţii cronice ale sferei pelvine, netratate corect sau tratate incomplet, cu consecinţe asupra calităţii endometrului sau a permeabilităţii tubare. La fel, factorii hormonali, cei alimentari şi cei legaţi de stilul de viaţă pot fi incriminaţi în întârzierea apariţiei unei sarcini.

Infertilitatea poate fi feminină, masculină sau mixtă. Ea poate fi primară (când nu a mai existat vreo sarcină în trecut) sau secundară (când au mai existat sarcini în trecut). Infertilitatea mai poate fi de cauză (sau cauze) cunoscută/cunoscute sau de origine neprecizată.

Pentru diagnostic sunt necesare investigaţii. Astfel, prima investigaţie a cuplului care nu poate procrea este spermograma. Apoi se trece la investigarea partenerului feminin: permeabilitatea tubară, evaluarea dezvoltării endometrului pe parcursul dintre 2 menstruaţii, analizele hormonale de ziua 2 – 3 ale menstruaţiei, cercetarea rezervei ovariene precum şi a potenţialului ovarelor de a susţine o sarcină incipientă. Screeningul funcţionării corecte a tiroidei, al riscului trombotic precum şi a hormonului lactaţiei trebuie luate în calcul. După precizarea diagnosticului un cuplu are la dispoziţie mai multe variante de tratament, în funcţie de cauza/cauzele hipofertilităţii. Stimulare ovariană simplă controlată, inseminare sau fertilizare în vitro. Pentru a creşte şansele se recomandă pentru început un tratament pentru creşterea calităţii spermatice (fitoterapie, acupunctura) şi pentru creşterea calităţii endometrului şi a ovocitelor (balneoterapie, fitoterapie, acupunctura).

Fertilizarea în vitro presupune stimularea ovariană pentru maturarea mai multor ovocite (ovule), extragerea lor chirurgicală prin aspiraţie transvaginală sub anestezie, fecundarea ovocitelor în laborator şi crearea astfel a embrionilor. Embrionii stau în incubator 3 – 5 zile după care sunt introduşi în uterul pacientei prin metoda de embriotransfer.

Actualmente procedurile FIV sunt partial decontate de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate din România dar şi printr-un program al Primăriei Municipiului Bucureşti. Decontări parţiale mai sunt şi la nivelul clinicilor de profil prin programe private menite să mărească accesibilitatea cuplurilor la aceste terapii. Rata de succes medie a procedurii de FIV care cuprinde toată plaja vârstei feminine care se încadrează la această procedură este de aproximativ 35%. Ea este mai mare în cazul pacientelor până în 35 ani şi cu material seminal fără mari probleme de calitate şi scade proporţional cu creşterea vârstei pacientelor şi cu scăderea calităţii spermatozoizilor.

Cauzele opririi în evoluţie a sarcinii sunt diverse. Unele din ele ţin de factori genetici (vârsta maternă dar şi paternă), inflamatori (endometrite postimplantare), constituţionali. De asemenea, insuficienţele progesteronice ale ovarelor în primele 3 luni de sarcină pot provoca întreruperile spontane de sarcină. Riscul mare de trombofilie al pacientelor poate fi în directă relaţie cu creşterea incidenţei opririi în evoluţie a unei sarcini. Se mai pot adăuga şi alte cauze cum ar fi fumatul, consumul de alcool, stresul peste limitele fiziologice, oboseala, utilizarea în exces a calculatoarelor, telefoanelor, etc.

Metodele complementare sau alternative au o vechime mai mare decât cele alopate moderne. În cazurile simple de hipofertilitate aceste metode pot constitui singurele „remedii” la care cuplurile pot apela iar în cazurile mai dificile ele constituie terapii pregătitoare care pot mări şansele de reuşită. Aceste terapii pot fi grupate în următoarele categorii: homeopatie, api-fitoterapie, balneoterapie, acupunctură.

Combinaţia balneoterapie cu nămol sapropelic peloidogen şi apa sărată din Lacul Ursu Sovata, fitoterapie şi acupunctura pro fertilitate poate aduce un plus de 10 – 15 % la rata de succes a unei fertilizări în vitro sau a unei inseminări intrauterine, sau o rată de succes asemănătoare unei fertilizări în vitro la cazurile uşoare, necomplicate, ale infertilităţii, ca metode unice de tratament.