Dr. Cristian Niţescu: Metodele de reconstrucţie mamară sunt individualizate
Extirparea chirurgicală mamară este o experienţă traumatizantă, dar necesară, atât în prevenirea cancerului de sân, cât la pacientele diagnosticate cu acestă afecţiune. Dr. Cristian Niţescu ne vorbeşte mai multe despre ce implică această intervenţie, de la modul de realizare la recuperare, avantaje şi riscuri.
Ce este operaţia de reconstrucţie a sânului?
Operaţia de reconstrucţie a sânului este o intervenţie chirurgicală care reface anatomia acestuia. Intervenţia poate fi făcută fie cu ajutorul ţesuturilor proprii, fie cu ajutorul unor dispozitive medicale, cum ar fi implanturile mamare, fie prin combinarea celor 2 tehnici. Intervenţiile de acest tip se efectuează în două cazuri distincte: mastectomia preventivă, urmată de reconstrucţie, şi mastectomia curativă, urmată de reconstrucţie.
Mastectomia preventivă se realizează în situaţiile în care pacienta are antecedente în familie legate de formaţiuni tumorale la nivelul sânilor şi/sau a realizat anumite teste genetice care arată o predispoziţie genetică în acest sens (se identifică gene care reprezintă un risc real în a dezvolta cancer mamar) sau are nişte formaţiuni tumorale benigne obiectivate prin ecografie sau alte metode imagistice, care, în viitor, ar putea să se malignizeze. Astfel, se excizează glanda mamară şi urmează în acelaşi timp operator reconstrucţia.
Pacientele care au fost identificate cu formaţiuni tumorale maligne în diverse stadii apelează la mastectomia curativă, urmată de operaţia de reconstrucţie a sânului sau sânilor. În aceste cazuri, operaţia de reconstrucţie nu se poate realiza în acelaşi timp cu mastectomia, întrucât reconstrucţia imediată ar putea fi afectată de şedinţele de chimioterapie sau radioterapie pe care pacientele trebuie să le urmeze chiar şi după intervenţia de mastectomie. Acest tip de reconstrucţie se poate realiza fie cu implant mamar, fie cu ţesuturi proprii în cazul în care pacienta a suferit şedinţe de radioterapie locală, iar ţesutul nu mai permite plasarea unui implant la acest nivel.
Care sunt metodele de reconstrucţie mamară?
Metodele de reconstrucţie mamară sunt individualizate în funcţie de tipul de intervenţie suferit de pacientă, precum şi în functie de timpul trecut de la operaţia de mastectomie. Ca tipuri de reconstrucţie, cea mai utilizată este reconstrucţia mamară cu implanturi mamare, care se foloseşte pe scară largă în mastectomia preventivă şi, în unele cazuri, în cazul mastectomiei curative. În condiţiile în care acest tip de reconstrucţie nu poate fi utilizat, din diverse motive, se pot utiliza şi operaţii de reconstrucţie cu ţesuturi autologe, care implică utilizarea unor ţesuturi musculare cum ar fi latissimus dorsi (marele dorsal) sau muşchiul drept abdominal.
Dacă folosim muşchiul latissimus dorsi, acesta se poate utiliza alături de un implant mamar. Muşchiul nefiind foarte gros, cu ajutorul implantului mamar se crează volum suplimentar.
Mai există şi alte tipuri de reconstrucţie, caracterizate prin metode microvasculare, cu utilizarea unor ţesuturi „de la distanţă” – se ia un lambou fără muşchi care este vascularizat de o arteră şi o venă (sau 2 vene). Se recoltează cu tot cu arteră şi venă şi, sub microscop, se reconectează artera şi vena din zona mamară cu artera şi vena din lambou.
Nu în ultimul rând, există şi operaţii adjuvante, precum lipoffilingul, reconstrucţie de areolă mamară sau, în unele cazuri, simetrizarea sânilor.
Trebuie ţinut cont că nu există niciodată 2 cazuri identice, fiecare pacientă şi fiecare situaţie medicală în parte trebuie atent evaluată atât anamnestic, cât şi clinic şi paraclinic, astfel încât să se ia mereu şi în acord cu pacienta cea mai bună decizie pentru ea. Este foarte important de înţeles că, spre deosebire de operaţiile la care se pretează doar implant mamar, cele cu ţesuturi proprii sunt mult mai dificile, iar rezultatul estetic, deşi poate fi foarte bun, nu este întotdeauna la fel de armonios ca cel cu proteze mamare.
Când se efectuează această intervenţie?
Această intervenţie, aşa cum am menţionat anterior, se poate face fie în acelaşi timp cu excizia glandelor mamare, în cazul mastectomiei preventive, fie la distanţă, după evaluarea corectă şi completă în cazul mastectomiei curative.
Ce riscuri implică implantul mamar?
Există un risc de sângerare însă, în general, riscurile sunt mult mai mici la implantul mamar decât la ţesutul autolog, pentru că în cazul celei de-a doua variante, perioada de recuperare este mai lungă şi dificilă, existând inclusiv necesitatea unui tub de drenaj. La metoda de reconstrucţie cu implant mamar, dacă pielea pacientei este extrem de subţire, se poate folosi şi o membrană din matrice dermică acelulară în care se înveleşte implantul mamar, pentru a-i da sânului un aspect cât mai natural, însă această metodă implică un cost mai ridicat faţă de implantul mamar simplu.
În cazul în care pentru operaţie se foloseşte ţesut autolog de la muşchiul „marele dorsal”, atunci trebuie folosită o „plasă” de susţinere, pentru a se evita producerea de hernii sau alte complicaţii. De asemenea, în cazul operaţiei cu ţesut autolog există riscul pierderii de forţă. Această pierdere este sesizată mai ales de persoanele care practică sporturi precum tenisul de câmp sau înotul.
Care sunt avantajele şi dezavantajele reconstrucţiei mamare cu ţesut propriu?
În general, reconstrucţia mamară cu ţesut propriu se utilizează doar în caz de nevoie. Dacă o pacientă a avut un caz de cancer la sân cu scoaterea masivă a ţesutului, a pielii (mai ales dacă a făcut şi radioterapie care afectează calitatea ţesutului), se utilizează o insulă de piele care să redea aspectul normal, plăcut al sânului. Trebuie însă să precizez că acest tip de intervenţie nu se practică la mastectomia preventivă, ci la cea curativă. Această metodă poate implica, de asemenea, operaţii ulterioare de simetrizare a sânilor, lucru greu de obţinut dintr-o singură intervenţie. Totodată, este posibil ca după acest tip de intervenţie să fie nevoie de o reconstrucţie de areolă mamară sau de efectuarea unui tatuaj care să imite areola mamară.
Cum trebuie să se pregătească pacienta înainte de operaţie?
În cazul mastectomiei preventive, pacienta nu trebuie să aibă o pregătire specială, ci doar să respecte prevenţiile uzuale precum: să nu mănânce şi să nu bea în ziua operaţiei, să nu ia medicamente cu 2 săptămâni înainte de operaţie, să nu fi luat anticoncepţionale în ultimele 3 săptămâni şi, dacă are boli asociate, acestea să fie cunoscute de către chirurg, iar pacienta să aibă consultaţiile de specialitate realizate la zi. Nu în ultimul rând, în cazul pacientelor care suferă de boli cronice, acestea trebuie să fie ţinute sub control strict.
În cazul operaţiei curative, există o pregătire normală, care se face în perioada de spitalizare înainte de operaţie (între 1 şi 3 zile), urmată de o perioadă de convalescenţă, care poate dura între 10 şi 25 de zile. În cazul acestui tip de intervenţie, pacientul trebuie să ţină legatura permanentă şi cu medicul ginecolog, chirurg oncolog (generalist) şi/sau oncolog, pentru a fi permanent monitorizată şi evaluată, atât pre- cât şi post- operator.
Ce implică recuperarea?
Pentru o recuperare optimă, pacienta trebuie să respecte planul medicamentos, precum şi alte indicaţii suplimentare ale medicului privind repausul şi odihna. Nu în ultimul rând, pacienta trebuie să respecte planul de controale periodice post operatorii, care din punct de vedere al chirurgului plastician sunt la 1 lună, 3 luni, 6 luni şi 12 luni de la momentul intervenţiei. De asemenea, în cazul pacientelor cu mastectomie curativă, acestea trebuie să fie mereu în legătura cu medicul oncolog, pentru urmăriri periodice.
Recuperarea este optimă atunci când pacienta alocă 14-21 de zile pentru acest tip de intervenţie, perioada aceasta fiind definitorie pentru a obţine un rezultat foarte bun post-operator. Ulterior, pacienta îşi poate relua activităţile sociale, fără restricţii majore.
Care este impactul psihologic al operaţiei de reconstrucţie a sânului?
Primul şi cel mai mare impact psihologic este generat de operaţia de mastectomie. Tocmai pentru a limita acest impact, se recomandă, atunci când este posibil, ca operaţia de reconstrucţie să se realizeze în acelaşi timp cu mastectomia.
În cazul în care cele 2 intervenţii nu pot fi efectuate simultan, recomand totuşi ca operaţia de reconstrucţie să fie realizată la cât mai puţin timp distanţă faţă de mastectomie, pentru ca impactul psihologic să fie cât mai mic, iar perioada de recuperare cât mai scurtă.
Pacientele care beneficiază de reconstrucţie revin relativ uşor la tonusul psihic normal şi îşi reiau activitatea socială normală, fără a suferi complexe legate de aspectul lor fizic.
CV
Dr. Cristian Niţescu
Medic primar chirurgie estetică
- Facultatea de Medicină Craiova, 1985-1991
- Director Medical, Spitalul Clinic de Chirurgie Plastică, Reparatorie şi Arsuri, Bucureşti
- Doctor în ştiinţe medicale
- Societatea Europeană de Chirurgie Plastică şi Reconstructivă
