Cauzele psihopatiei

Psihopaţii posedă un şarm aparte, o carismă de care se folosesc pentru a-şi atinge scopurile. Aparte de această carismă, însă, sunt oameni lipsiţi de empatie şi pentru care regulile şi normele nu înseamnă prea mult, ei fiind dispuşi să le încalce pentru a obţine ceea ce vor. Se tem mai puţin decât ceilalţi de consecinţele unui act şi au o mare încredere în sine.

Sunt dezinhibaţi şi caută gratificarea imediată. Cu alte cuvinte, preferă plăcerea aici şi acum decât mai târziu, ceea ce-i face să fie de multe ori impulsivi şi uneori agresivi. Fiind lipsiţi de empatie, psihopaţii sunt totodată şi exploatatori, uneori cruzi şi experţi în a manipula alţi oameni.

Pentru un psihopat, nu este nimic în neregulă cu violenţa: a face rău unei alte persoane este doar o modalitate de a obţine ceea ce doreşte, o cale perfect raţională de a-şi satisface dorinţele.

Cauzele psihopatiei sunt variate şi se leagă de o sumedenie de factori. Factorii de ordin genetic vorbesc despre o variantă a genei MAO-A care produce mai puţine enzime şi care este prezentă în indivizii care au o predispoziţie spre agresivitate şi psihopatie. Se ştie, de asemenea, faptul că un rol important în psihopatie îl joacă cortexul prefrontral, inclusiv cel orbitofrontal. 

Un alt factor ce contribuie la apariţia psihopatiei este cel de mediu: prezenţa părinţilor delincvenţi în familie, a stării materiale precare, a neglijenţei parentale sau a apartenenţei la o familie dezorganizată din clasa de jos în care abuzul este la ordinea zilei contribuie la dezvoltarea psihopatiei. Printre factorii chimici se numără niveluri crescute de testosteron în combinaţie cu niveluri scăzute de cortizol şi/sau serotonină.