Motivul medical pentru care Schwarzenegger a devenit "un pic mai mult o maşină"

Recent, actorul cunoscut pentru rolul din "Terminatorul" a dezvăluit că a fost supus unei proceduri chirurgicale pentru a i se monta un stimulator cardiac, cunoscut şi ca pacemaker.

Arnold Schwarzenegger, în vârstă de 76 de ani, a dezvăluit în podcastul „Arnold's Pump Club” că i-a fost instalat un stimulator cardiac, deoarece bătăile inimii au devenit neregulate după ultima intervenție chirurgicală.

„Nici nu mi-ar fi trecut prin cap că voi începe săptămâna cu o operație. Mi s-a făcut pentru a deveni un pic mai mașină: am primit un stimulator cardiac. Ritmul inimii mele a devenit neregulat din cauza formării țesutului cicatricial după ultima operație”, a declarat Arnold Schwarzenegger.

Ce este stimulatorul cardiac şi când este indicat

Cunoscut şi ca pacemaker, stimulatorul cardiac este un dispozitiv indicat pacienţilor diagnosticaţi cu diferite afecţiuni ale inimii, ce provoacă tulburări de ritm.

„Stimulatorul este capabil să analizeze în mod continuu bătăile inimii, mai ales când acestea sunt anormale şi să stimuleze atunci când este necesar. În plus, poate stoca informaţii despre ritmul inimii şi date cu privire la funcţionarea acesteia“, explică medicul specialist cardiolog Cristina Gabriela Leaţu.

Există mai multe tipuri de stimulatoarele cardiace (unicamerale, bicamerale), având moduri de funcţionare diferite.

Adesea, implantarea unui stimulator se recomandă când frecvenţa cardiacă este foarte scăzută, dar şi dacă apar pauze lungi între bătătile inimii (care să dureze mai mult de 3 secunde). Totodată, este recomandat şi celor cu insuficienţă cardiacă, când tratamentul medicamentos nu mai este de ajutor pentru a ţine sub control afecţiunea.

„Un stimulator este un dispozitiv cu circuite electronice alimentate de un acumulator. Acesta este conectat la cord de 1, 2 sau 3 sonde, după caz. Astfel, activitatea inimii este atent monitorizată, iar la nevoie este stimulată“, spune medicul cardiolog Cristina Gabriela Leaţu.

Implantarea stimulatorului cardiac se face cu anestezie locală (uneori cu anestezie generală), spitalizarea fiind de 2-3 zile. Dispozitivul se plasează printr-o incizie mică (în jur de 3-4 cm) sub clavicula stângă sau cea dreaptă, apoi este conectat la inimă prin 1-2 sonde introduse intravenos şi poziţionate în atriul şi/sau ventriculul drept.

„Cea de-a treia sondă a dispozitivului este uneori implantată într-o venă a sinusului coronar în unele forme de insuficienţă cardiacă. Pacientul trebuie să revină pentru refacerea pansamentului la fiecare 2 zile după procedură până se cicatrizează locul inciziei“, adaugă medicul cardiolog.

Ca în cazul oricărei intervenţii chirugicale, implantarea stimulatorului cardiac presupune anumite riscuri. Există riscul de sângerări, mai ales dacă pacientul urmează un tratament cu anticoagulante, dacă se lezează în timpul procedurii un vas de sânge sau dacă s-a acumulat lichid (sânge) în jurul inimii.

Vezi şi: Cum a murit Patrick Swayze? Lupta dureroasă cu cancerul pancreatic