Care a fost cauza morţii Mariei Tănase. Artista s-a stins din viaţă la 50 de ani
„Pasărea măiastră“, cum a fost numită, Maria Tănase a fost una dintre cele mai iubite artiste ale ţării noastre. O boală nemiloasă avea să îi aducă sfârşitul la numai 50 de ani.
În 1962, pe când se afla într-un turneu la Piatra Neamţ, Maria Tănase şi-a pierdut brusc vocea şi nu a mai putut continua spectacolul. A doua zi, artista a fost consultată de medicul Costache Andone, o personalitate a lumii medicale. Doctorul i-a spus că nu va mai putea cânta niciodată.
Maria Tănase fusese diagnosticată cu cancer de sân, care s-a extins până la plămâni. Chiar şi aşa, „Pasărea măiastră“ a continuat să cânte. A aflat că are cancer la plămâni în fază terminală cu două săptămâni înainte de un concert, dar, cu toate acestea, a refuzat să îl anuleze.
Vezi şi: Cum a descoperit Sarah Ferguson că are cancer de sân. Orice femeie ar trebui să ştie
Ce a cerut prin testament
Maria Tănase s-a stins din viaţă la 22 iunie 1963, la Spitalul Fundeni din Bucureşti, la numai 50 de ani. În ultimele zile de viaţă, Maria Tănase le-ar fi cântat asistentelor „Lung îi drumul Gorjului...”. A iubit cântecul la fel cum a iubit viaţa.
Când a simţit că sfârşitul este aproape, a chemat notarul, căruia i-a dictat testamentul. I-a implorat pe nepoţi să nu fumeze şi a cerut ca înmormântarea sa să nu fie transformată în circ.
Iată ce a scris în testament:
„După moarte, corpul nescăldat, numai şters cu alcool, să fie la dispoziţia medicilor dacă vor considera că este cazul să se folosească de el la autopsie. Una dintre cele două cămăşi albe de mătase pe care le am în dulap să fie puse pe sub rochia de pichet albă ce se găseşte la spital şi care se butonează în spate. Pe cap să-mi pună pichetul de colţar alb, iar în picioare ciorapi albi scurţi”.
Şi dorinţele i-au fost respectate.
“Era îmbrăcată în rochie albă de pichet, butonată la spate. În picioare avea ciorapi albi – scăpase, în sfârşit, de pantofii care nu făceau casă bună cu platfusul ei, motiv pentru care aproape 20 de ani a avut maşină. Era înconjurată de flori, albe mai ales, iar la căpătâiul ei un bărbat ţinea o oglindă mare, pentru ca toţi oamenii să o vadă şi să îşi ia rămas-bun.
A fost purtată prin toată Capitala, cu destinaţia finală Cimitirul Bellu. 25 iunie 1963 a fost o zi caniculară, însă pe străzile Bucureştiului aproape că nu se vedea umbra soarelui. Străzi, şosele, copaci, balcoane, acoperişuri de bloc, toate erau înţesate cu oameni. Românii şi-au jelit Pasărea Măiastră ca pe nimeni altcineva vreodată”, informează historia.ro.
