Frenectomia sau tăierea frenului: când este necesară. Medicul explică
Frenectomia este o intervenție care presupune eliberarea unui fren – o bandă mică de țesut care leagă limba, buza sau obrazul de gingie.
Dr. Andreea Ion, medic stomatolog specializat în stomatologie pediatrică și pedodonție, explică mai multe despre această procedură.
1. Care sunt semnele care ar putea indica necesitatea unei frenectomii, atat la sugari, cât şi la copiii mai mari?
Frenectomia este o intervenție chirurgicală simplă, dar esențială, care se efectuează atunci când frenurile, adică acele benzi mici de țesut care conectează limba de gingie, sunt prea scurte sau prea groase. Aceste anomalii pot restricționa mișcarea limbii, ceea ce afectează vorbirea, respirația și alimentația, sau pot genera un spațiu inestetic între dinții frontali superiori și pot favoriza apariția problemelor parodontale.
La sugari, un indiciu important este observarea unei mișcări foarte limitate a limbii. Aceasta poate duce la dificultăți la atașarea corectă la sân, un transfer redus de lapte sau chiar o stimulare insuficientă a secreției lactate. Totodată, bebelușii pot dezvolta reflux gastroesofagian datorită faptului că pot înghiți aer în exces, ceea ce provoacă disconfort abdominal, somn agitat și probleme în creșterea în greutate. Disconfortul resimțit de mamă în timpul alăptării, împreună cu dificultățile în hrănirea la biberon sau problemele în timpul diversificării alimentației, cum ar fi tulburările de masticație și înghițire, pot fi, de asemenea, semne ale necesității unei frenectomii.
La copiii mai mari, se recomandă evaluarea și, dacă este cazul, tăierea frenului atunci când problemele de hranire, mestecare și vorbire persistă și nu pot fi corectate prin terapie logopedică. De asemenea, intervenția poate fi necesară dacă există un impact negativ asupra poziționării dinților, conform recomandărilor medicului ortodont.
2. Cum afecteaza frenectomia dezvoltarea orala a unui copil si care sunt beneficiile acesteia pe termen lung?
Frenectomia este o intervenție minim invazivă care poate avea un impact semnificativ asupra dezvoltării orale a copilului, îmbunătățind atât funcțiile de bază, cât și confortul pe termen lung. Beneficiile acestei proceduri pot fi observate imediat, dar și pe parcursul creșterii.
La sugari, eliberarea limbii permite o mișcare mai liberă, ceea ce contribuie la o atașare mai eficientă la sân sau la biberon ceea ce îmbunătățește transferul de lapte, reduce refluxul gastroesofagian și disconfortul abdominal, favorizând un somn mai liniștit și o creștere armonioasă.
Pentru copiii mai mari, frenectomia facilitează mișcările corecte ale limbii în timpul masticației și înghițirii, făcând alimentația mai ușoară și mai eficientă. De asemenea, o mobilitate corespunzătoare a limbii este esențială pentru pronunțarea clară a consoanelor. În unele cazuri, chiar și după intervenție, logopedia și osteopatia pot fi necesare pentru a antrena musculatura limbii și a îmbunătăți funcția acesteia prin exerciții progresive.
O intervenție efectuată la timp poate preveni apariția unor probleme mai complexe legate de dezvoltarea oaselor maxilare, care altfel ar putea necesita tratament ortodontic în dentiția definitivă. Astfel, frenectomia nu doar că îmbunătățește funcțiile orale de bază, dar contribuie și la o dezvoltare armonioasă a întregului aparat dento-maxilar.
3. Ce este exact frenectomia și când ar trebui să fie luată în considerare ca opțiune terapeutică pentru copii?
Frenectomia este o intervenție chirurgicală minim invazivă care presupune ajustarea sau îndepărtarea unui fren din cavitatea orală pentru a îmbunătăți funcționalitatea și confortul pacientului. Frenurile sunt mici benzi de țesut care leagă anumite structuri din gură, cum ar fi buzele, obrajii și limba, însă uneori pot afecta funcții esențiale precum alimentația, vorbirea sau igiena orală.
Problemele apar atunci când frenurile sunt prea scurte, prea groase sau prea rigide, împiedicând mișcarea naturală a limbii, buzelor sau a obrajilor. De exemplu, un fren labial rigid poate împiedica ridicarea corectă a buzei superioare, afectând atașarea la sân sau la biberon. Pe măsură ce copilul crește și încep să erupă incisivii superiori, un fren problematic poate îngreuna igiena dentară și astfel crește riscul de apariție a cariilor. În mod similar, frenurile bucale pot influența curățarea corectă a măselelor, iar cele linguale pot provoca dificultăți la hrănire și pot cauza disconfort mamei în timpul alăptării.
De cele mai multe ori, aceste probleme sunt identificate devreme de către specialiști. În practica medicală, medicii stomatologi colaborează îndeaproape cu neonatologi, pediatri, specialiști ORL, chirurgi pediatri, moașe, consultanți în alăptare, kinetoterapeuți și ortodonți. Rareori părinții se adresează direct unui dentist pentru această problemă, întrucât cel mai adesea bebelușii sunt evaluați anterior de alți specialiști.
4. De ce este important ca un medic cu experiență în stomatologia pediatrică să fie implicat în intervențiile de frenectomie? Care sunt riscurile asociate intervențiilor realizate de medici fără specializare în acest domeniu?
Implicarea unui medic cu experiență în stomatologia pediatrică în intervențiile de frenectomie este esențială pentru asigurarea unui diagnostic corect și a unei proceduri realizate în condiții optime. Restricțiile orale cauzate de frenurile problematice trebuie identificate și tratate la timp pentru a preveni complicații care pot afecta dezvoltarea copilului pe termen lung. Un tratament corect poate preveni problemele de dezvoltare ale oaselor maxilare, reducând necesitatea unor tratamente ortodontice complexe în viitor. De asemenea, poate contribui la evitarea dificultăților de vorbire, precum și a unor afecțiuni din sfera ORL, cum ar fi modificările structurale ale părtii osoase a cerului gurii și obiceiul de a respira pe gură, care pot avea efecte negative asupra sănătății generale a copilului.
Primul consult stomatologic este recomandat în jurul vârstei de un an, însă în cazul unor dificultăți legate de alăptare sau diversificare, evaluarea trebuie realizată mai devreme. Medicul pedodont are competențele necesare pentru a recunoaște restricțiile asociate frenului și pentru a oferi îndrumare familiei, asigurând monitorizarea dezvoltării copilului în primii ani de viață.
O tehnică necorespunzătoare în efectuarea frenectomiei sau în monitorizarea procesului de vindecare poate duce la o tăiere incompletă, ceea ce împiedică obținerea beneficiilor dorite. În unele cazuri, frenul poate să se reatașeze, păstrând tensiunile inițiale și menținând simptomele. De aceea, este esențial ca intervenția să fie realizată de un specialist cu experiență în domeniu, pentru a asigura un rezultat optim și o dezvoltare armonioasă a copilului.
5. Cum ajută tehnologia laser în realizarea frenectomiilor? Care sunt avantajele laserului față de metodele tradiționale?
Tehnologia laser reprezintă o inovație importantă în realizarea frenectomiilor, oferind beneficii atât pentru medic, cât și pentru pacient. Utilizarea laserului permite o intervenție rapidă, precisă și minim invazivă, reducând semnificativ sângerarea și disconfortul postoperator.
Spre deosebire de metodele tradiționale, care implică bisturiul și suturile, laserul sigilează imediat vasele de sânge și terminațiile nervoase, ceea ce duce la o vindecare mai rapidă și la un risc redus de complicații. Procedura este mai puțin dureroasă, iar necesitatea anesteziei este minimă, ceea ce o face mai ușor de suportat, mai ales ca vorbim despre copii. În plus, riscul de infecție este unul scăzut, deoarece laserul are și un efect antibacterian.
Un alt avantaj important este faptul că recuperarea este mai confortabilă, cu o inflamație redusă și un timp de vindecare mai scurt. Astfel, copilul poate reveni rapid la activitățile normale, iar părinții pot avea o experiență mai liniștită în gestionarea perioadei postoperatorii.
6. În ce măsură un tratament minim invaziv, cum este frenectomia cu laser, poate contribui la o recuperare mai rapidă și la o experiență mai puțin stresantă pentru copii?
Suntem obișnuiți să asociem intervențiile chirurgicale cu sângerare abundentă și disconfort prelungit, însă frenectomia cu laser schimbă această percepție, oferind o experiență mult mai ușoară atât pentru copii, cât și pentru părinți. Utilizarea laserului permite o tăiere precisă a frenului, cu sângerare minimă sau chiar absentă în multe cazuri.
Un alt beneficiu important este reducerea anxietății și a disconfortului resimțit în timpul și după intervenție. Copiii tolerează mult mai bine această procedură datorită faptului că nu implică bisturiu sau sângerare semnificativă, iar perioada postoperatorie este mult mai confortabilă. Astfel, frenectomia cu laser nu doar că îmbunătățește rezultatele medicale, dar contribuie și la o experiență mai puțin stresantă pentru cei mici.
7. Ce rol joacă colaborarea multidisciplinară în abordarea unui caz de frenectomie? Cum se integrează specialiștii din alte domenii (de exemplu, logopedie, pediatrie, etc.) în tratamentul unui copil?
În abordarea unui caz de frenectomie, colaborarea multidisciplinară joacă un rol esențial, deoarece problema este rar identificată pentru prima dată în cabinetul stomatologic. De cele mai multe ori, diagnosticul inițial sau suspiciunea de fren restrictiv vine din partea neonatologilor, pediatrilor, specialiștilor ORL, consultanților în alăptare, moașelor, kinetoterapeuților și logopezilor, care observă dificultăți în hrănire, respirație sau vorbire la copii.
Acești specialiști sunt primii care încearcă metode de terapie non-invazivă pentru a ajuta copilul să depășească dificultățile întâmpinate. Abia atunci când aceste soluții nu dau rezultate, se ia în considerare intervenția chirurgicală. Frenectomia, deși este o procedură importantă, nu trebuie privită ca un tratament izolat, ci ca parte a unui proces mai amplu, care urmărește restabilirea unei funcționalități corecte – fie că este vorba despre supt, înghițire, masticație sau vorbire.
După intervenție, recuperarea ideală necesită o abordare interdisciplinară, pentru a preveni reapariția tensiunilor și pentru a ajuta copilul să corecteze compensările dezvoltate anterior. Logopedia, kinetoterapia și alte metode de reeducare funcțională sunt adesea necesare pentru a asigura o adaptare corectă a musculaturii orale și pentru a obține rezultatele dorite pe termen lung.
8. Care sunt miturile comune despre frenectomie și ce ar trebui să știe părinții înainte de a lua o decizie privind această intervenție?
Există mai multe mituri legate de frenectomie, iar unele dintre ele pot face ca părinții să ezite în luarea unei decizii informate. Este important să se bazeze pe recomandările specialiștilor și pe realitatea medicală, nu pe informații incomplete sau greșite.
Unul dintre cele mai comune mituri este că "tăierea frenului este doar o modă". În realitate, această intervenție nu este făcută fără motiv, ci doar atunci când copilul întâmpină dificultăți clare, cum ar fi probleme de alimentație, înghițire, atașare la sân, masticație sau vorbire, care nu se rezolvă prin metode non-invazive. Frenectomia nu este o procedură inutilă, ci una necesară pentru îmbunătățirea funcționalității orale și a calității vieții copilului.
Un alt mit este că "intervenția nu doare deloc". Orice procedură medicală implică un anumit grad de disconfort, însă frenectomia realizată corect, mai ales cu laser, este minim invazivă și mult mai ușor de tolerat decât metodele tradiționale. Gradul de disconfort variază în funcție de sensibilitatea fiecărui copil, dar tehnologia modernă și anestezia locală ajută la minimizarea durerii.
De asemenea, există ideea greșită că "după intervenție nu sunt necesare exerciții". În realitate, pentru ca frenectomia să fie eficientă pe termen lung, este esențial ca părinții să urmeze recomandările medicului privind exercițiile postoperatorii. Fără acestea, există riscul ca frenul să se reatașeze, ceea ce ar putea necesita o nouă intervenție. Exercițiile ajută la recuperarea corectă și la menținerea unei mobilități optime a limbii sau buzelor.
Înainte de a lua o decizie, părinții ar trebui să discute cu specialiștii implicați și să înțeleagă că frenectomia nu este un trend, ci o soluție medicală bine fundamentată, menită să îmbunătățească funcțiile esențiale ale copilului.
9. Cum influențează frenectomia alăptarea și ce recomandări aveți pentru mamele care se confruntă cu dificultăți în acest sens?
Frenectomia este o intervenție care poate avea un impact pozitiv asupra alăptării, deoarece îmbunătățește mobilitatea limbii, facilitând astfel procesul de supt. Atunci când limba are o mișcare restricționată, copilul poate întâmpina dificultăți în atașarea corectă la sân, ceea ce poate duce la un transfer ineficient de lapte și la disconfort atât pentru bebeluș, cât și pentru mamă.
Prin eliberarea frenului restrictiv, copilul poate realiza o prindere mai bună a sânului, ceea ce îmbunătățește eficiența hrănirii și contribuie la o creștere armonioasă. În același timp, mama poate observa o reducere a durerii și a iritațiilor mamelonare cauzate de o atașare defectuoasă. O alăptare mai eficientă poate ajuta, de asemenea, la prevenirea problemelor precum mastita sau canalele blocate, care pot apărea atunci când bebelușul nu suge corect.
Pentru mamele care se confruntă cu dificultăți în alăptare, este recomandat să consulte un specialist în lactație, care poate evalua dacă frenul lingual al bebelușului afectează acest proces. După frenectomie, este important ca părinții să urmeze sfaturile medicului privind exercițiile de recuperare și să continue să lucreze cu un consultant în alăptare, dacă este necesar, pentru a asigura o tranziție cât mai ușoară și eficientă.
10. Ca medic și mamă, ce sfaturi le-ați oferi părinților care sunt îngrijorați de intervențiile stomatologice la copii? Ce ar trebui să facă pentru a asigura o dezvoltare orală corectă?
Ca medic, dar și ca mamă, le recomand părinților să fie prezenți, să aibă încredere în instinctele lor și să își aleagă cu grijă specialiștii care îi vor ghida în creșterea sănătoasă a copiilor. A fi părinte vine cu multe provocări, iar una dintre ele este grija permanentă pentru bunăstarea celui mic. De aceea, este esențial să alegem medici care nu doar că au experiența necesară, ci și empatie și înțelegere, oameni în care să avem încredere și care să ne îndrume pașii încă din primele zile de viață ale copilului.
O dezvoltare orală corectă poate fi susținută încă din primele luni prin mici exerciții, masaje și ajustări ale poziției în timpul hrănirii. Stomatologia pediatrică nu înseamnă doar tratarea dinților, ci și prevenirea problemelor care ar putea afecta sănătatea copilului pe termen lung. Dinții nu sunt doar un element estetic, ci joacă un rol esențial în masticație, ceea ce influențează direct o alimentație corectă și o creștere armonioasă.
Teama pentru intervențiile stomatologice vine adesea din experiențele și fricile noastre de adulți, dar este important să nu le transmitem și copiilor. Ei trebuie să perceapă vizitele la stomatolog într-un mod pozitiv, fără anxietate. O conexiune timpurie cu un medic pedodont poate face diferența, ajutând copilul să vadă aceste controale ca pe ceva firesc și benefic. Scopul nu este doar prevenirea problemelor dentare, ci creșterea unor adulți care să aibă grijă de sănătatea lor orală și să meargă la stomatolog cu încredere, nu cu teamă.
Foto: Shutterstock
