Medic: De parodontoză nu se scapă, însă boala poate fi oprită din evoluție

Problemele stomatologice ale adultului își pot avea rădăcinile în obicieiurile și rutina de igienă din copilărie și adolescență. Aflăm care sunt consecințele igienei dentare deficitare, cum putem preveni și trata afecțiunile dinților și gingilor cu ajutorul medicului stomatolog Andreea Teodora Ciolacu.

Care sunt problemele stomatologice frecvente ale adultului?

În primul rand, gingivitele, care apar din cauza igienei orale deficitare. Tartrul și placa bacteriană mențin inflamația gingivala și deseori pacienții se prezintă la cabinet pentru că sângerează la periaj.

Apoi, caria are o prevalență crescută în rândul adulților și apare tot din cauza plăcii bacteriene. De cele mai multe ori, cariile sunt lăsate netratate și, trecând de smalţul dentar, avansează, ajungând la nivelul nervului. Din aceasta cauză, pacienții fac și abcese la nivelul dinților respectivi.

Cum se face prevenția la vârstă adultă? Care ar trebui să fie rutina igienei noastre dentare pentru a evita problemele?

Periajul dentar trebuie efectuat de 2 ori pe zi, dimineața și seara, cel de-al 2 lea fiind mai important, pentru că noaptea secreția salivară scade, iar dinții sunt mai predispuși atacurilor bacteriene. Pe lângă tipul periuței dentare, este importantă și tehnica de periaj. Este nevoie și de mijloace suplimentare de curățare, cum ar fi periuțele interdentare sau ață dentară, duşul bucal în anumite cazuri.

Controlul stomatologic este recomandat o dată pe an. La pacienții cu boala parodontală (parodontoză) și cei cu aparate ortodontice, la cel puțin la 6 luni.

De ce apar cariile și placa bacteriană?

În cavitatea bucală trăiesc sute de bacterii, dintre care o mare parte sunt bacterii benefice, care protejează dinții. Dar atunci când igiena orală este deficitară sau nu realizăm corect periajul dentar, bacteriile nocive colonizează anumite substanțe ale salivei și se creează o peliculă aderentă de suprafața dinților, care nu poate fi îndepărtată prin clătire și nici nu este vizibilă cu ochiul liber, placa bacteriană sau biofilmul dentar.

Pe lângă afecțiuni precum ar fi gingivitele sau boala parodontală, cariile sunt o altă consecință a plăcii bacteriene.

Cariile dentare reprezintă distrugerea ţesutului dur al dintelui, adică smalţul. Bacteriile nocive descompun alimentele care conțin zaharuri în acizi și aceștia atacă dintele.

Mulți părinți consideră că din cauza dulciurilor a făcut copilul carii. Este adevărat și nu prea. Acel dulce neîndepărtat de pe dinți va favoriza apariția cariilor. Este bine să îi învățăm pe cei mici, dintr-un stadiu timpuriu, să se spele pe dinți și să îi obișnuim cu cabinetul și medicul stomatolog.

Un rol important în apariția cariilor îl are și alimentația – carbohidrații, băuturile acidulate, zaharurile rafinate, dar și moștenirea genetică, însă factorul decisiv este placa bacteriană.

Ce sunt și când sunt necesare implanturile?

Soluția de elecție după o extracție dentară este implantul. Reprezintă cea mai modernă metodă de înlocuire a dinților lipsă.

Implantul dentar este un șurub care se fixează la nivelul osului și înlocuiește rădăcina unui dinte natural. Porțiunea implantului care se vede în cavitatea bucală și pe care va sta viitoarea coroană, se numește bont protetic și înlocuiește partea de dinte natural care ar fi trebuit să aibă rolul de sprijin pentru lucrare. Perioada de integrare în os a unui implant este între 4 și 6 luni și abia apoi se poate trece la partea de protetică (lucrări dentare).

Atunci când există dinți lipsă, soluțiile pentru înlocuirea lor sunt lucrările sau implanturile dentare.

Cel mai important atunci când luăm decizia să inserăm un implant este osul. Dacă înălțimea și lățimea osoasă nu sunt suficiente, putem face manopere adiționale, de exemplu adiția osoasă, membrană de colagen, sinus lift pentru a avea o suprafață suficientă în care implantul să se poată stabiliza. Dar sunt și situații în care osul este retras prea mult și altele în care locul dintelui lipsa este în apropiere de anumite formațiuni anatomice, atât pe partea superioară, cât și pe cea inferioară și, ca specialiști analizăm ce soluție de reabilitare ar fi optimă și recomandăm lucrările dentare în consecință.

Ce riscăm dacă nu înlocuim dinții sau măselele lipsă?

Dinții întrețin funcția osoasă. Dacă locul unei extracții este lăsat gol, osul începe să se resoarbă, dinții vecini încep să migreze spre zona respectivă, dintele antagonist nu mai are pe ce să muște și vă începe să iasă din os și să migreze și el spre locul edentației într-atât încât va atinge gingia respectivă și vă trebui scos.

Dinții din vecinătatea unui spaţiu gol, vor ajunge ulterior la extracție pentru că osul continua să se retragă și îi afectează și pe cei din jur.

Sunt pacienți care vin la cabinet în stadii tardive, când este nevoie de reabilitări complexe și este mult mai traumatic și costisitor să refaci o zona de 5 dinți lipsă, care au apărut din cauza netratării la timp a unuia singur.

De ce apare sensibilitatea dentară și cum o tratăm?

Când vorbim de hipersensibilitate dentinară înseamnă că simțim durere sau disconfort la nivelul dinților, atunci când consumăm alimente, băuturi reci sau fierbinți. Apare în momentul în care este expusă dentina, stratul ce se afla imediat sub smalţ.

Există mai multe cauze care pot determina sensibilitatea dinților: un periaj agresiv sau dacă folosim o periuță cu peri duri, igiena orală deficitară. Consumul frecvent de băuturi acidulate este un alt factor favorizant pentru apariția sensibilității dentare. Tot din cauza acidității în anumite afecțiuni gastrointestinale se erodează smalţul și se descoperă dentina, rezultând în hipersensibilitate.

Atunci când scrâșnim din dinți, o afecțiune destul de des întâlnită, sunt forțe mari aplicate la nivelul dinților, mai ales pe perioada somnului, iar în timp apare uzura dentară. Indicația în acest caz este de a purta o gutieră noaptea.

De asemenea, mai poate apărea și după albirea profesională a dinților, mai ales la pacienții care au un teren nefavorabil, precum demineralizările.

Că metoda de tratament pentru sensibilitate dentară, recomand fluorizarea în cabinet, cu o substanță specială ce eliberează fluor, și folosirea pastelor de dinți special concepute pentru desensibilizarea dinților. Alegerea unei periuțe cu peri moi, este iarăși indicată când dinții sunt sensibili și nu numai și, de asemenea, și schimbarea tehnicii de periaj.

Poate fi sensibilitatea dentară simptom al altor afecțiuni stomatologice?

Cu siguranță. Hipersensibilitatea dentară poate apărea și în cariile dentare, traumatisme, infecțiile de la baza rădăcinii dinților, în lucrări protetice fracturate sau în boala parodontală. Și în aceste cazuri pot apărea dureri la consumul de alimente sau băuturi reci sau fierbinți și trebuie diferențiate prin câteva teste pe care le aplicăm asupra dinților. Pentru acest tip de sensibilitate trebuie îndepărtate cauzele și aplicarea tratamentului specific: plombe, scosul nervilor, înlocuirea lucrărilor.

Ce este gingivita și cum îi recunoaștem simptomele?

Gingivita reprezintă o inflamație cronică a gingiei. În majoritatea cazurilor, factorul principal este placa bacteriană. Atunci când aceasta stagnează pe suprafețele dentare, din cauza igienei dentare deficitare, se transformă în tartru și implicit, apare și inflamația gingivală sau gingivita.

Alți factori favorizanți cumulați cu placa bacteriană sunt: plombele sau coroanele dentare incorect adaptate, cariile, fumatul. Totodată, poate fi un simptom al altor afecțiuni generale precum diabetul, lupus, infecții virale. Gingivita mai este asociata și cu diverse tratamente medicamentoase sau cu diferite schimbări hormonale.

Cel mai des întâlnit simptom este sângerarea la periaj sau masticație, însoțită de cele mai multe ori de durere. Pacienții pot avea și senzația de mâncărime sau usturime la nivelul gingiei. Sângerarea este ceea ce îngrijorează majoritatea pacienților și evită să efectueze periajul în zonele respective, ceea ce este complet greșit. Dacă o zona sângerează, înseamnă că încărcătura bacteriană este mult mai mare și trebuie să dăm mai bine cu periuța.

În mod normal, culoarea gingiei este roz deschis, dar atunci când se inflamează devine roșu aprins. În cazurile avansate de gingivită, în care s-a instalat parodontoza, gingia nu mai este fixă, ataşată de dinte, ci se desprinde ușor, semn că exista o suferință a țesuturilor.

De cele mai multe ori, pacienții ignoră aceste semne și se prezintă în stadiu tardiv la stomatolog, însă o simplă gingivită poate ascunde afecțiuni generale grave.

Cum se tratează gingivita?

Prin control regulat la medicul stomatolog. Sunt pacienți, mai ales dintre cei vârstnici care încearcă să oprească sângerarea prin diferite „leacuri băbești”: clătire cu diverse ceaiuri sau bicarbonat de sodiu. Se poate că aceste remedii să amelioreze pe moment durerea sau sângerarea, însă trebuie îndepărtată cauza principală, pe care o poate diagnostica doar medicul stomatolog.

Pentru că placa bacteriană este cea mai frecvent implicata în gingivite, igienizarea profesională este soluția, bineînțeles cu instrucțiunile de igienă aferente. Este foarte importantă igiena orală de acasă și să realizam un periaj corect. Apele de gură, gelurile parodontale sunt doar adjuvante în a menține sănătatea orală și nu înlocuiesc periajul dentar.

Când apare parodontoza și cum se manifestă?

Parodontoza sau boala parodontală este o afecțiune cronică a gingiei, care, netratată, duce la pierderea dinților. Poate apărea de la pubertate, însă are diferite forme, fiind uneori agresivă, alteori cu o evoluție lentă.

Principalele semne al parodontozei sunt: sângerări gingivale în timpul periajului, gust și miros neplăcut ale cavității bucale, apariția retracțiilor gingivale precum și a mobilității dinților, sensibilitate la rece, pungile parodontale.

Cauza principală o reprezintă placa bacteriană care determină ulterior apariția tartrului.

Pe măsură ce se acumulează tartrul, acesta favorizează depunerea unei cantități mai mari de placă bacteriană în apropiere de rădăcina dinților, crește mobilitatea acestora și ulterior se ajunge la pierderea lor.

În ce consta prevenția și tratamentul parodontozei?

Trebuie știut că de parodontoză nu se scapă, însă se poate opri din evoluție. Adică osul nu își revine, rămâne la nivelul respectiv, iar în cazul retracțiilor gingivale, gingia nu crește înapoi pe dinte.

În primul rând, trebuie făcută igienizarea profesională, pentru a disloca depunerile de tartru și placa bacteriană supragingivală.

Inovația în tratamentul parodontozei este terapia cu laser, care practic înlocuiește metoda clasică de chiuretaj subgingival, prin care se îndepărtează bacteriile de pe rădăcinile dinților. Prin acțiunea luminii laserului, se îndepărtează țesutul moale infectat, format din placă bacteriană și depozite de tartru, din pungile parodontale și de pe rădăcinile dinților, pentru îmbunătățirea calității gingiei și reducerea mobilității dentare. Folosirea laserului în tratamentul parodontozei constă și în biostimularea gingiei, reducerea inflamației și a sângerării. Este important apoi ca pacienții să vină la control la 6 luni, pentru a monitoriza evoluția bolii parodontale.