De ce sunt neatenți copiii?

Oana Moraru, expert educațional explică motivele neatenției copiilor preșcolari și ale școlarilor mici, cu dezvoltare tipică.

Potrivit Oanei Moraru, la copilul mic, preșcolar și școlar, sunt de urmărit urmptoarele aspecte: „ Poate sta în flux? Poate duce un lucru la capăt voluntar, chiar şi atunci când nu este fascinat de el? Se poate conecta cu el însuşi şi alinia forțele pentru un scop? Are stare de echilibru interior când lucrează sau procesează informaţie?”

Mulți dintre copii, fără a avea diagnostic sau probleme de sănătate pot fi deficitari la aceste aspecte. Explicația pe care o dă specialista este că „neatenția copilului de astăzi poate fi de tip surescitare, împrăştiere mentală, agitaţie interioară, sau neatenția de tip dezorientare, necoordonare, desincronizare.”

Rezolvarea problemelor de motricitate poate fi cheia pentru neatenție. Foto: Shutterstock

„În proporție copleşitoare, copiii cu acest al doilea tip de neatenție, au simultan probleme de redare a ritmurilor, de executare a forfecărilor de picioare prin sărituri, de coordonare mână-picior, de urmărire cu privirea a traiectoriei unei mingi, de mers în echilibru pe banca de gimnastică.”

În opinia Oanei Moraru, „neatenția de tip necoordonare, desincronizare, dezorientare pare să fie o piedică în dezvoltarea academic-şcolară, deşi ea porneşte din corp, din dificultăţile pe care copilul le resimte fizic, cu mult înainte de a merge la şcoală”.

Soluția o constituie lucrurl cu corpul, fără de care, nu se poate obține focusul mental. „Intervenția în corp, în energia mişcărilor fiziologice este cheia rezolvării acestui tip de neatenție.

Foarte mulți copii cu probleme de coordonare regăsesc în cadrul acestor ateliere. Copii blamați că-s neatenți, ca şi cum voința sau decizia personală i-ar putea aduce în atenție. Nu. E nevoie acolo de un adult conştient, care ştie unde e cheia.”, explică Oana Moraru.

Mai mult, specialista spune că pentru problemele de atenție de acest tip, alerta se dă încă de la 3-4 ani, de către educatoare. În intervalul 3-6 ani, o intervenţie constantă în corp poate face diferența între un copil concentrat şi unul care se dezangajează şi se demotivează pe termen lung.

Pe de altă parte, Oana Moraru atrage atenția supra faptului că „neatenția de tip -surescitare, agitație, împrăştiere este foarte legată de emoții, limitele de acasă şi regimul de viaţă al copilului. Aici, intervenția se face, pentru reglare, cu jocuri şi exerciţii.”

Specialista explică faptul că neatenția nu este din vina copilului și că educatorii şi învăţătorii trebuie să ştie că: „Un copil neatent nu se poate decide să fie mai atent, cauzele neatenției sunt foarte diverse şi particulare fiecărui copil, iar tehnicile de dezvoltare a atenției trebuie gândite simultan acasă şi la şcoală, pentru o acţiune sincronizată”. De asemenea, consultantul în educație Oana Moraru spune că, dacă „familia nu e implicată, rezultatele şcolii sunt mici. Şi invers.”