Medic: Când ești dependent de jocuri de noroc și ce trebuie să faci pentru a te opri?

Locotenent colonel medic dr. Octavian Vasiliu, medic primar psihiatru, psiholog clinician specialist, psihoterapeut specialist, doctor în psihologie și în științe medicale, Secția Clinică Psihiatrie, a Spitalului Militar „Carl Davila” din București explică dependența de jocurile de noroc și soluțiile disponibile.

„Jocul patologic de noroc reprezintă o problemă importantă de sănătate care afectează 1.2-7.1% din populaţia generală, conform unor studii epidemiologice. Această tulburare este diagnosticată dacă persoana prezintă o preocupare excesivă pentru jocul de noroc şi tinde să rişte sume de bani din ce în ce mai mari.Pacientul nu poate renunţa la comportamentul său adictiv şi este în stare să fure, să mintă, să se despartă de persoanele apropiate, ori să-şi piardă serviciul doar pentru a continua să joace.”

Foto: Shutterstock

Potrivit medicului, „persoana care prezintă această tulburare îşi petrece mult timp gândindu-se la diferite aspecte ale jocului de noroc, încearcă să ascundă faţă de ceilalţi dimensiunea reală a pierderilor financiare şi de timp asociate jocului, renunţă la activităţi importante pentru a juca, practic viaţa sa este centrată pe căutarea satisfacţiei rezultată din jocurile de noroc.”

Deşi aceşti pacienţi se pot simţi vinovaţi, descurajaţi şi îşi pot pierde stima de sine din cauza jocului de noroc, ei simt că nu pot renunţa la această activitate şi insistă în a-şi investi resursele în jocul de noroc.

Comportamentul și stilul de viață au de suferit: „Persoanele pot avea pierderi financiare mari şi se pot împrumuta de la prieteni, membrii ai familiei, colegi, pot face credite bancare sau chiar sunt în stare să împrumute bani cu dobânzi foarte mari de la diferite persoane doar pentru a-i cheltui imediat pe jocurile de noroc. Pierderile financiare uneori enorme pe care le înregistrează aceşti jucători nu conduc la renunţare, ci determină o şi mai mare înverşunare în a recupera sumele pierdute.”, spune medicul.

Pe lângă aceste comportamente, afectarea psihică poate fi profundă. „Pacienţii care prezintă joc de noroc patologic pot avea şi depresie majoră, dependenţă de substanţe, iar uneori se poate ajunge la manifestări autoagresive. Se estimează că până la un sfert din această populaţie va avea o tentativă de suicid de-a lungul vieţii, cel mai frecvent după o pierdere financiară importantă, iar metoda aleasă a fost cel mai adesea o supradoză de substanţă”.

Ce soluții există?

Terapia individuală şi de grup sunt de ajutor, cu condiţia ca pacientul să participe la aceasta un timp suficient.

„Terapia cognitiv-comportamentală beneficiază de cele mai multe dovezi în favoarea eficacităţii sale . Unele tehnici terapeutice sunt comune cu cele aplicate în orice dependenţă (de exemplu, ţinerea unui jurnal cu momentele când a apărut pulsiunea de a juca, restructurarea cognitivă, expunerea în imaginaţie la situaţiile declanşatoare şi învăţarea unor tehnici de relaxare care să permit persoanei depăşirea acelor situaţii). În plus, trebuie realizată o planificare a cheltuielilor, astfel încât pacientul să dispună de fonduri limitate pe unitatea de timp şi să ţină o evidenţă clară a cheltuirii sumelor de care dispune.

La cei care nu sunt foarte hotărâţi să renunţe la comportamentul adictiv se recomandă interviul motivaţional, axat pe discutarea consecinţelor negative ale jocului de noroc şi stimularea nevoii de schimbare a comportamentului, într-o manieră care să nu-i culpabilizeze. Acesta ar trebui să reprezinte un prim pas spre clarificarea intenţiilor persoanei, urmând a clarifica existenţa factorilor care pot fi folosiţi ulterior într-o psihoterapie structurată.”

Rolul familiei

Participarea familiei la terapie ar putea fi benefică pentru înlăturarea unor conflicte care pot întreţine comportamentul-problemă. „Terapia de cuplu este o opţiune care trebuie luată în calcul la aceşti pacienţi.”, spune locotenent colonel medic dr. Octavian Vasiliu.

„Ca tratament farmacologic studiile recomandă administrarea de antagonişti opioidici de tipul naltrexonei şi nalmefenului, antidepresive care cresc transmisia dopaminei (bupropion), medicamente care stabilizează dispoziţia (topiramat, carbamazepină, valproat sodic, litiu) sau antidepresive care inhibă recaptarea serotoninei (în special paroxetina şi fluvoxamina)

În paralel cu terapia jocului de noroc trebuie tratate atât tulburările comorbide, cât şi complicaţiile acestuia, altfel riscul de recădere este foarte mare în această patologie”, mai spune locotenent colonel medic dr. Octavian Vasiliu, medic primar psihiatru, psiholog clinician specialist, psihoterapeut specialist, doctor în Psihologie, doctor în Ştiințe medicale, Secția Clinică Psihiatrie, Spitalul Militar „Carol Davila” București.