Este normal ca urina să aibă miros?
Urina poate fi un indicator important al stării noastre de sănătate, iar mirosul ei poate oferi indicii valoroase despre diferite afecțiuni sau factori care influențează corpul.
În proporţie de aproape 90%, urina este formată din apă, restul fiind reprezentat de uree, creatinină, acid uric, potasiu, amoniac, magneziu, sodiu, fosfor şi calciu. Urina, inclusiv mirosul ei, este un adevărat indicator al stării de sănătate. De aceea, analizele de urină se numără printre cele recomandate de rutină.
Dacă observi că urina ta miroase și nu ești sigur în privința cauzei, este bine să consulți un medic.
Deshidratarea
Mirosul puternic de amoniac al urinei poate apărea din diverse motive, printre care se numără deshidratarea și infecțiile tractului urinar. Deshidratarea apare atunci când corpul pierde mai multe lichide decât înlocuiește. Acest lucru poate duce la un miros puternic al urinei, asemănător amoniacului. Pentru a verifica dacă ești deshidratat, poți să te uiți la culoarea urinei tale. Dacă este de un galben închis, probabil că ai nevoie să bei mai multă apă. În schimb, dacă urina este de culoare galben-pal sau transparentă, ești bine hidratat. Alte simptome ale deshidratării includ: scăderea cantității de urină și transpirație, amețeli, gură sau piele uscată, sete accentuate, oboseală.
Pietre la rinichi
Când sărurile și alte minerale din urină se lipesc și formează depozite dure apar pietrele la rinichi. Acestea pot fi de mărimea unor granule de nisip sau chiar mai mari. În acest caz, urina poate avea un miros neobişnuit. Alte simptomele ale pietrelor la rinichi includ: durere în spate, lateral sau în zona inghinală, sânge în urină, febră, urinări frecvente, greață sau vărsături, durere la urinare.
Infecțiile urinare
Apar atunci când bacteriile pătrund în sistemul urinar prin uretră și încep să se înmulțească în vezica urinară. Aceste bacterii pot face ca urina să miroasă urât. Alte simptome includ: senzație de arsură la urinare, urină tulbure sau cu sânge, nevoie frecventă de a urina.
Diabetul
Urina poate avea un miros dulce sau fructat în cazul unor probleme metabolice, cum ar fi diabetul. Persoanele cu hiperglicemie, caracteristică diabetului, au un exces de glucoză în sânge. Acest lucru se întâmplă atunci când corpul nu poate folosi insulina în mod corespunzător sau dacă are prea puțină insulină. Corpul încearcă să elimine excesul de glucoză prin urină, rezultând un miros dulce al acesteia. Alte simptome ale hiperglicemiei includ: urinări frecvente și sete crescută.
Urina cu miros dulce poate fi și rezultatul unei boli metabolice rare, cunoscută sub numele de „boala urinei cu miros de sirop de arțar”. Aceasta se manifestă prin urină cu miros dulceag și este depistată în copilărie.
Şi unele alimente sau medicamente pot fi cauza
Anumite medicamente sau suplimente pot fi responsabile pentru mirosul neplăcut al urinei. Este bine să discuți cu un medic dacă observi o schimbare a mirosului urinei după ce ai început un tratament prescris.
Unele alimente, cum ar fi sparanghelul, pot da un miros neplăcut urinei, deși acest efect nu apare la toate persoanele. Alte alimente care pot avea efecte similare includ ceapa și usturoiul.
Ce să faci dacă urina miroase
Rezolvarea problemelor legate de mirosul urinei depinde de cauză. Pentru a reduce sau elimina mirosul neplăcut al urinei, poți:
- Să îți gestionezi glicemia prin exerciții fizice și alegeri alimentare sănătoase.
- Să monitorizezi sau să limitezi anumite alimente pentru a determina ce cauzează mirosul neplăcut.
- Să te hidratezi adecvat, consumând suficiente lichide.
Ce spune medicul
Dr. Alexandru Berindean, medic specialist urologie, explică: "Infecțiile de tract urinar înseamnă prezența bacteriilor patogene la nivelul tractului urinar și se împart în cistite (vezica urinară), pielonefrite (rinichi), prostatite (prostată), uretrite (uretră), orhiepididimite (testicul + epididim). Simptomele generale pot include urinare frecventă, durere sau usturime la urinare, urgență micțională, hematurie, durere suprapubiană, durere lombară, durere testiculară, urină tulbure și urât mirositoare, febră, frisoane.
Tratamentul poate include antibiotice, dezinfectante urinare, măsuri de prevenție. Nu toate infecțiile urinare necesită tratament. Medicul va recomanda o schemă de tratament adaptată. Nu vă autoadministrați tratament antibiotic, pentru că există riscul de a crește rezistența bacteriană la acel antibiotic dacă nu este administrat în doza și intervalul de timp corecte".
