Pelinul, plantă amară, dar de leac. Ce poate trata

Datorită efectelor sale antiparazitare, pelinul intră în componenţa unor remedii indicate în tratarea problemelor gastrointestinale, rănilor, în edeme renale, hemoroizi, anorexie. Planta este valorificată în fitoterapie şi pentru acţiunea revitalizantă, diuretică şi depurativă.

Pelinul, cunoscut şi ca iarba fecioarelor, este o plantă perenă din genul Artemisia, originară din Europa şi naturalizată în zonele de nord şi centrale ale Americii. Creşte până la aproape 1,2 metri înălţime în flora spontană, în special în locuri însorite. Frunzele au o culoare alb-cenuşie, uneori albicioasă, datorită apariţiei unor peri mici şi mătăsoşi. Pelinul are un miros puternic şi un gust foarte amar, iar florile sale sunt mici şi galbene. Substanţele active din pelin sunt uleiul esenţial, glicozidul amar absintina, acid absintic, anabsintină, taninuri, camazulene, răşini.

Pelinul este disponibil sub mai multe forme, cum ar fi capsule, tincturi, tablete, unguente, siropuri şi pulbere.

Combate infecţiile parazitare şi hemoroizii

Pelinul a fost folosit pentru a trata viermii intestinali încă din Egiptul Antic. De exemplu, pentru tratarea limbricilor, se va face o pulbere din frunze uscate de pelin şi se va administra câte 1-2 linguriţe de 2 ori pe zi. Se pot face inclusiv băi de şezut din 2 linguriţe cu frunze uscate de pelin la 1 litru de apă fierbinte (2 căni).

Creşte pofta de mâncare

Pelinul a fost folosit, de-a lungul timpului, în mod tradiţional, ca tonic pentru a creşte pofta de mâncare, inclusiv în anorexie. Pentru tinctură, se pun la macerat 10 g plantă la 100 ml alcool (60-70°) timp de 8 zile şi se administrează câte 15-20 de picături (1 linguriţă) diluate în 100 ml de apă, de 3 ori pe zi, cu 15 minute înainte de fiecare masă, nu mai mult de 3 zile consecutiv.

Stimulează digestia

Pelinul este folosit în tratarea afecţiunilor gastrointestinale şi, de asemenea, stimulează producţia de bilă şi susţine sănătatea vezicii biliare şi a ficatului. Este la fel de eficientă când este combinată cu o altă plantă digestivă, cum ar fi ghimbirul sau menta. Pentru ceai, se pune 1 linguriţă cu plantă uscată la 1 cană cu apă fierbinte şi se lasă la infuzat 5 minute. Se beau 1-2 căni pe zi, nu mai mult de 3 zile consecutiv. Pentru prepararea vinului, se pun la macerat 20-25 g flori de pelin la 10 litri de vin alb sau must, timp de 4-5 zile. Ulterior, se consumă un pahar mic înainte de mese sau ca digestiv, după mese.

Ameliorează durerea

Pelinul mai este cunoscut şi pentru proprietăţile sale antiinflamatoare şi de calmare a durerii. De exemplu, într-un studiu care a durat 4 săptămâni, participanţilor care sufereau de osteoartrită la nivelul genunchiului li s-au aplicat un unguent care conţinea 3% pelin, de trei ori pe zi. Rezultatele au arătat o ameliorare a durerilor.

Alte întrebuinţări ale plantei

Poate avea efecte afrodisiace. Arde câteva frunze uscate de pelin şi le poţi inspira aroma.
Poate atenua petele şi pistruii de pe ten. Pentru decoct, se pun 2 linguriţe cu plantă uscată în 250 ml de apă fierbinte. După 15 minute, se strecoară şi se fac tamponări locale, de 3 ori pe zi.

Neindicat gravidelor

Pelinul nu este recomandat, sub nicio formă, femeilor gravide, mamelor care alăptează, copiilor mici, persoanelor care suferă de afecţiuni nervoase (epilepsie şi altele), infecţii intestinale acute, boli de inimă, probleme renale şi celor alergici la această plantă. Nerespectarea dozelor de pelin poate duce la apariţia tulburărilor digestive, insuficienţei renale, stărilor de greaţă, vărsături şi convulsii, inclusiv a decesului, fiind foarte periculoasă pentru sistemul nervos central. Planta sau uleiul esenţial nu trebuie aplicate niciodată direct pe piele, ci doar sub formă de unguent sau loţiune. Interferează cu anticonvulsivante, sedative (fenobarbital), anticoagulante (warfarina), paracetamolul.

DE REŢINUT

Consumul de pelin este permis, în continuare, în ţările din Uniunea Europeană (UE), atât timp cât conţinutul de tuionă - o substanţă chimică toxică din compoziţie - este mai mic de 35 mg/kg. În plus, distilarea pelinului în alcool creşte concentraţia de tuionă.