Când avem nevoie de ajutorul unui psiholog?

Cu toate acestea, potrivit doctorului în psihologie Geanina Cucu Ciuhan, societatea actuală încă face confuzii destul de mari între rolul psihologului, al psihoterapeutului şi al psihiatrului, iar mulţi dintre noi apelăm la ajutorul unui specialist abia atunci când întâmpinăm o problemă critică de viaţă, căreia nu îi putem face faţă singuri.

“Îmbucurător este că românii au început să nu mai aibă o percepţie negativă cu privire la mersul la psiholog, au înţeles destul de bine că nu e nimic degradant în a avea sufletul rănit şi în a trăi unele emoţii pe care nu le putem controla fără ajutorul unui specialist, însă mai este nevoie de timp până când o să apeleze la psiholog cu mult înainte ca o tulburare să se agraveze. De cele mai multe ori, oamenii consultă un psiholog atunci când înţeleg că nu mai pot gestiona de unii singuri emoţiile puternice sau tulburările de comportament, dar încă nu au conştientizat cât de important este consultul psihologic care poate preveni agravarea lor”, declară Ciuhan.

În opinia profesorului, există un număr variat de simptome care evidenţiază, mai devreme sau mai târziu, faptul că persoana se află într-un impas existenţial sau este pe cale de a dezvolta o anumită tulburare psihică. Printre cele mai frecvente simptome identificate de doctorul în psihologie, la publicul din România, sunt: tristeţea, furia, iritabilitatea, lipsa de speranţă, tulburări ale somnului (insomnie sau hipersomnie), un apetit diminuat considerabil sau, dimpotrivă, crescut, retragerea faţă de familie sau grupul de prieteni sau diminuarea plăcerii de a petrece timpul cu aceştia.

În acelaşi timp, şi temerile excesive faţă de obiecte sau situaţii specifice (de ex.: folosirea liftul, zborul cu avionul, teama de înălţimi, teama de a vorbi în public, claustrofobia, agorafobia), experimentarea unor stări anxioase sau a atacurilor de panică reprezintă situaţii pe care oamenii nu le pot gestiona singuri şi au nevoie de ajutorul unui psiholog.

Multe dintre aceste tulburări pot fi tratate de psihoterapeut. Există însă şi anumite cazuri în care suferinţa psihică trebuie tratată interdisciplinar, printr-un tratament prescris de mediul psihiatru, însoţit de psihoterapie. Ne referim aici la tulburările depresive majore, la tulburările anxioase sau la cele de tip psihotic.

“Este important ca oamenii să ştie că nu este necesar să apeleze la serviciile unui psihoterapeut doar în situaţiile în care se confruntă cu dificultăţi majore (tulburări psihice) sau abia după ce aceste dificultăţi s-au cronicizat sau s-au agravat (transformându-se în tulburări psihice). De asemenea, pentru o schimbare de perspectivă, invit oamenii să privească suferinţa psihică la fel ca pe orice altă suferinţă somatică/fizică. Suferinţa psihică este o „rană” a sufletului, rană care, „netratată”, de cele mai multe ori, rămâne deschisă ani de zile. Întrebarea este: dacă am avea o rană la picior, la mână sau localizată în orice altă parte a corpului, am ignora-o ani de zile?”, declară Ciuhan.