Am fobii, dar mă tratez
Pe aceeaşi temă:
Umorul face minuni pentru psihic
„Mi s-a întâmplat să mă înţepe un păianjen când aveam cinci ani şi de atunci numai gândul că aş vedea unul mă face să-mi tremure picioarele. De atunci, senzaţia de frică m-a urmărit într-una.“
Temerea Adinei Ignat, o cititoare a revistei noastre, nu este atât de rară pe cât ai crede. Conform statisticilor, peste 10% dintre adulţi sunt diagnosticaţi cu fobii, iar datele neoficiale arată că aproximativ jumătate din locuitorii Planetei au cel puţin o astfel de teamă. Pentru ca fobia să fie considerată boală, trebuie să fie mai veche de şase luni. Generează frică şi instabilitate
Teama este un sentiment firesc. Atunci când realizezi că există un pericol în jurul tău, frica este cel mai bun mecanism de apărare, acest sentiment ajutându-te să eviţi situaţiile riscante.
Problemele apar în momentul în care teama faţă de un anumit obiect, fenomen sau situaţie devine obsesivă şi te cuprinde chiar şi atunci când nu există un pericol real.
O astfel de teamă generează stări de panică şi de rău fizic, putându-se transforma într-un
handicap în viaţa reală. Fobia te poate face să te baricadezi în casă de frică sau să nu-ţi mai poţi desfăşura activităţile zilnice. În atacul de panică, frica şi neliniştea sunt trăite foarte intens şi pot apărea palpitaţii.
Pot apărea atacuri de panică
În general, victime sigure ale fobiei sunt persoanele foarte emotive şi sensibile. Chiar dacă îţi dai seama că teama este iraţională, nu te poţi opri să trăieşti intens acest sentiment şi să consideri că obiectul fobiei tale este ameninţător.
Fobiile simple constau în teama faţă de un obiect, de un animal sau de o situaţie specifică: frica de microbi, de întuneric sau de spaţii închise, de pildă.
Fobiile sociale determină apariţia unui sentiment de intensă nesiguranţă în situaţiile de natură socială, cum ar fi teama de a te afla într-un loc public sau de a ţine un discurs în faţa mai multor persoane.
Deseori, frica se manifestă prin atacuri de panică, atunci când persoana este expusă direct obiectului temerii sale sau când există senzaţia că acesta este peste tot. În atacul de panică, frica şi neliniştea sunt trăite foarte intens, putând apărea
şi senzaţii de sufocare.
Poţi scăpa de ele
Prima reacţie a persoanei cu fobii este să nu înţeleagă ce se întâmplă. Apare şi o oarecare senzaţie de jenă: nu vrei să fii văzut într-o stare de panică inexplicabilă. Psihoterapia şi unele medicamente sunt de mare ajutor în tratamentul fobiilor.
Cum să-ţi înfrunţi temerile
Pentru fobiile simple, cea mai indicată „cură" este psihoterapia.Principiul în tratarea fricii este „Cui pe cui se scoate”, adică terapeutul te va pune să te confrunţi cu acel ceva care te sperie.
Dacă, de exemplu, ai rău de înălţime, te duci pe balcon, stai câteva clipe în fiecare zi şi vei vedea că nu ţi se întâmplă nimic rău.
Reiei experienţa, apropiindu-te din ce în ce mai mult de marginea balconului, şi începi să te acomodezi cu pericolul.
Fiind relaxat, „opreşti” organismul să transmită starea de frică şi-i dai sentimentul de siguranţă. Astfel, îţi dai seama că, atâta timp cât nu ţi se întâmplă nimic, frica ta este nejustificată.
