Putem trece peste o tragedie!
O traumă nu lasă urme doar în mintea celor slabi. În urma unui eveniment care ne şochează, nu este vorba despre a fi slab sau a fi puternic.
Atunci când soţia află că este înşelată sau o mamă descoperă că pruncul ei a fost răpit nu-i vorba despre cine e mai cocoş şi face faţă mai bine. Dacă trauma ar fi o competiţie, majoritatea am prefera să ridicăm steagul alb din start.
Femeie, bărbat - cu toţii am reacţiona puternic la un eveniment neaşteptat care ne zdruncină tot ceea ce ştiam.
Despre cum să facem faţă, dacă este bine să ascundem emoţiile negative ori cum să nu ne lăsăm pradă acelui „Nu pot trece peste”, am vorbit cu psihologul Bogdana Bursuc.
Orice eveniment neplăcut poate fi traumă?
Un moment care ne pune în primejdie viaţa, sănătatea psihică ori care se soldează cu moartea persoanelor de lângă noi poate fi înţeles ca o traumă.
Unii dintre noi sunt structuraţi să „proceseze” evenimentul care le-a întors viaţa pe dos. Să-l facă parte din sistem şi să funcţioneze cu el. Aparent, aceşti oameni merg mai departe ca până atunci. Însă există momente în care trauma revine.
De exemplu, pot avea o ieşire nervoasă la un eveniment minor, care le aduce aminte de trauma ascunsă. Şi ce dacă, am putea spune, dacă în 90% din timp se comportă normal? Oare să fie bine aşa?
Şi sufletul plânge
Majoritatea reacţionăm puternic la o traumă: în primele săptămâni, suferim şi nu acceptăm realitatea care ne-a lăsat suferinţă în suflet.
E starea în care nu mai simţim nimic şi când lucrurile trec pe lângă noi. E momentul de doliu al organismului. Îşi cere dreptul să plângă.
După această perioadă, lucrurile ar trebui să revină încet pe cursul firesc şi ştiut.
Mai poţi citi şi:
- Ce riscă femeile cu depresie?
- Nu te lăsa prins în ghearele depresiei!
- Oboseala cronică poate duce la depresie
Nu evita să-ţi aminteşti!
Dacă stările de nelinişte se menţin după o lună de la eveniment, atunci ar trebui să iei măsuri. De gestionare a emoţiilor, nu de controlare a lor. Primul pas: retrăieşte tot ce ţi s-a întâmplat.
În timp, emoţiile se vor estompa. Psihologii spun să nu te fereşti de locurile şi de obiectele care-ţi aduc aminte de evenimentul neplăcut.
În timp, toţi stimulii care-ţi trezesc amintiri neplăcute se neutralizează, iar psihicul se va desensibiliza. În cuvinte mai puţin „ştiinţifice”, vei deveni indiferent. Un pas important este să şi povesteşti ce ţi s-a întâmplat.
De mai multe ori, până ajungi să fii tu martor la incident.
Doctor Click! Sănătate vă sfătuieşte
Bogdana Bursuc, psiholog clinician Mind Institute, Bucureşti
În cazul unei traume, vindecarea nu vine din faptul că trecem peste, ci din faptul că integrăm acel eveniment în viaţa noastră.
Gândesc astfel: trebuie să mă „prezint” cu evenimentul ăsta în viaţa mea, pentru că-mi va fi din ce în ce mai greu să mă străduiesc să mă comport ca şi cum aş fi trecut peste.
Prima recomandare e să trăiesc ce simt: groază, neputinţă, suferinţă, pierdere.
Toate astea nu spun despre noi că suntem persoane slabe, ci că, în condiţiile astea, e normal să ne comportăm aşa.
Este un mit că trebuie să evităm lucrurile care ne amintesc de incident. Intervenţia pentru stresul posttraumatic nu se face imediat după incident. Mintea trebuie să fie lăsată măcar o lună ca să-şi găsească singură soluţia.
În general, persoanele care au mai trecut prin evenimente traumatice sau au o problemă de sănătate emoţională (depresie) ar trebui să solicite ajutor specializat ca să poată trece peste o traumă.
