Cum ar reacţiona creierul fără ... minte? Explicaţiile psihologului Andra Tănăsescu
Se întâmplă des să facem această confuzie între ce înseamnă mintea şi ce înseamnă creierul. Funcţiile celor două, deşi par să fie aceleaşi, sunt complet diferite. Creierul este „computerul” care percepe şi stochează toate informaţiile primite de la receptorii noştri naturali – simţurile, iar mintea este cea responsabilă de interpretarea pe care o oferim lucrurilor pe care le vedem, auzim sau simţim pe parcursul vieţii noastre.
Potrivit psihologului Andra Tănăsescu, vicepreşedinte al Institutului de Neuro-Programare Lingvistică (INLPSI), tot ceea ce vedem, auzim şi simţim în jurul nostru se transmite codificat către creier, sub forma impulsurilor nervoase. Acestea ajung la nivelul creierului, formează conexiuni neuronale care mai apoi se transformă în programe, sub forma reacţiilor şi a credinţelor noastre. Pentru a ajunge să devină reacţii, comportamente sau credinţe, este nevoie de cealaltă parte - mintea.
“Mintea este cea responsabilă de interpretarea pe care o oferim lucrurilor pe care le vedem, auzim sau simţim pe parcursul vieţii noastre. Această interpretare este subiectivă şi în procent foarte ridicat unică, aparţinând doar lumii noastre interioare. Orice asemănare în semnificaţia dată unui eveniment vine dintr-un fond comun de credinţe şi experienţe ale unui grup de oameni – un popor tinde să aibă acelaşi tip de gândire pentru că mediul, cultura, educaţie, religia au fost aceleaşi pentru toţi. Percepţia noastră interioară asupra lumii (creierul) este interpretată de minte pornind de la identitatea noastră, modelele din copilărie, emoţiile noastre şi orice altceva a contribuit la definirea persoanei care suntem astăzi”, explică psihologul Andra Tănăsescu.
Dacă nu am avea minte, creierul ar reacţiona în cel mai primitiv mod posibil
Totodată, psihologul este de părere că, dacă mintea nu ar exista, creierul nostru ar reacţiona instantaneu la orice stimul, în modul cel mai primitiv posibil. Am primi input din exterior pe care creierul l-ar folosi pentru a stabili între reacţia de fugă, ori de atac, fiind ghidat de un singur principiu de bază – supravieţuirea.
“Mintea fără creier nu ar putea funcţiona. Aceasta este rezultatul dezvoltării creierului nostru de-a lungul milioanelor de ani, şi a început să se manifeste după apariţia neocortexului. Neocortexul este partea mai „nouă” a creierului care este responsabilă pentru complexitatea şi flexibilitatea comportamentului nostru, percepţia senzorială, raţionament şi limbaj. Aşadar, putem spune că mintea este un semn al evoluţiei şi totodată că este cea mai mare piedică a noastră. Mintea foloseşte toate experienţele noastre – tot ce am văzut, ce ni s-a zis, etc. – pentru a interpreta şi a trage concluzii”, declară specialistul.
Mintea ne minte
În situaţia în care am crescut într-un mediu nefavorabil, toxic, mintea noastră va fi „programată” să ne repete că nu suntem suficient de buni, de deştepţi, de importanţi pentru a trăi o viaţă fericită şi împlinită. Astfel că, devine responsabilitatea noastră să facem diferenţa dintre concluziile valide şi constructive ale minţii şi programele limitative instalate de-a lungul vieţii noastre.
“O persoană extraordinară a zis odată „mintea ne minte” şi este important să realizăm adevărul din asta. Mintea poate să facă raţionamente extraordinare însă poate şi să repete ce ni s-a zis de prea multe ori – că nu vom reuşi niciodată, că nu merităm nimic bun, etc. Aşadar, provocarea pentru tine este să descoperi ce este real şi ce este „minciună” din ceea ce îţi spune mintea în şirul constant de gânduri, care îţi captează atenţia zi de zi şi să alegi ce eşti dispus/ă să crezi şi ce nu din tot ceea ce îţi spune”, conchide psihologul Andra Tănăsescu, vicepreşedinte al Institutului de Neuro-Programare Lingvistică (INLPSI).
