Adolescentul tău fumează? Ce ar trebui să faci, ca părinte

Este esențial ca părinții să ia în serios obiceiul nociv al fumatului la copil și să îl ajute să renunțe la viciu.

image

Părinții au marea responsabilitate de a-i ghida pe copii pentru a renunța la acest viciu. Iar primul pas este conștientizarea impactului propriilor obiceiuri de stil de viață, care adesea implică fumatul, asupra comportamentului adolescentului.

Copiii îşi imită adesea părinţii

Faptul că părinții fumează poate fi interpretat de către adolescenți ca o aprobare tacită a acestui obicei.„În momentul în care ating vârsta adolescenţei, ei împrumută comportamentul părinţilor. Ajung să spună „sunt foarte stresat, am nevoie de o ţigară“, iar acest discurs este specific adulţilor. Astfel, adolescenţii vor să pară adulţi şi adoptă fumatul ca pe o metodă care-i face să pară mai interesanţi în ochii celorlaţi”, explică psihologul Bogdana Bursuc.

Este important ca părinții să își exprime intenția de a renunța la fumat și să caute sprijinul medicului pentru a găsi resurse și produse care să îi ajute în acest proces. În plus, este recomandat ca părinții să evite fumatul în fața copiilor, pentru a le oferi un exemplu pozitiv. 

Înţelege comportamentul

Comunicarea deschisă și lipsită de judecată sunt importante pentru ca părinții să își exprime dorința sinceră ca adolescenții lor să renunțe la fumat, evitând totuși amenințările pedepsele dure. În loc să se enerveze, părinții ar trebui să încerce să înțeleagă motivațiile adolescenților de a fuma. Printre cauze se poate afla nevoia de integrare socială sau dorința de a se simți maturi. Prin înțelegerea acestor motive, părinții vor fi mai pregătiți să abordeze problema și să ofere sprijin în renunțarea la fumat.

Arată-i părţile negative ale fumatului

O altă strategie eficientă este încurajarea adolescenților să împărtășească propriile preocupări legate de fumat. În loc să le predea o lecție despre pericolele acestui obicei, părinții ar trebui să îi întrebe pe adolescenți care sunt aspectele negative pe care le observă în legătură cu fumatul. Enumerând consecințele, precum respirația urât mirositoare, mirosul persistent pe haine și păr, îngălbenirea dinților și deteriorarea funcției pulmonare, părinții pot contribui la responsabilizarea adolescenților în privința impactului negativ al fumatului asupra sănătății și asupra vieții lor sociale.

Vezi şi: 5 lucruri care pot fi mai periculoase pentru sănătate decât fumatul

Faceți un plan de renunțare

Un plan concret pentru renunțarea la fumat este esențială pentru succesul procesului. Părinții ar trebui să discute cu adolescenții motivele pentru care este necesar să renunțe, să stabilească o dată de renunțare, să îi îndemne să evite tentațiile și să ofere strategii pentru a gestiona dependența de nicotină. În plus, gumele de nicotină sau plasturii, pot fi luate în calcul, cu avizul medicului.

În cazul în care observi că întâmpină dificultăți în procesul de renunțare, sprijinul continuu și înțelegerea joacă un rol crucial. Felicitările pentru progresele realizate și încurajarea pentru a depăși obstacolele sunt elemente esențiale în menținerea motivației. Pentru a marca succesele, părinții pot oferi recompense, cum ar fi o masă preferată sau o activitate distractivă cu prietenii nefumători.

Renunțarea la fumat în adolescență necesită o abordare atentă din partea părinților. Dar uneori, poate fi nevoie de ajutor specializat. Cu ajutorul psihologilor, adolescenții pot ajunge mult mai repede la îndeplinirea obiectivului de a nu mai fuma.

Însă rămâne datoria părinților de a observa comportamentul adolescentului și, la nevoie, de a oferi acest tip de spijin.

Vezi şi: Vrei să te laşi de fumat? Această plantă te poate ajuta!

Nici ţigările electronice nu sunt sigure

Un aspect important de abordat în contextul renunțării la fumat în adolescență este utilizarea țigărilor electronice sau a dispozitivelor de vaping. Deși acestea sunt promovate uneori ca alternative mai sigure la tutun, studiile arată că sunt periculoase, deși este nevoie de mai multe cercetări în acest sens.