Care sunt cele mai frecvente accidentări pe gheaţă, cum deosebim entorsele de fracturi şi cum se manifestă cele două afecţiuni articulare, care sunt regulile de prim ajutor, pe care trebuie să le ştim cu toţii în caz de situaţii de urgenţă, ce recomandări trebuie să respecte cei cu boli articulare în sezonul rece, am aflat de la doctorul Ion Bogdan Codorean, ortoped şi specialist în traumatologie.

Medicul oferă sfaturi preţioase pentru iubitorii sporturilor de iarnă şi face câteva precizări utile pentru părinţii care se bucură alături de copii de distracţia la săniuş.

Sezonul alb înseamnă şi căzături pe gheaţă sau alte traumatisme, fie că practicăm sau nu sporturi de iarnă. Care sunt cele mai frecvente astfel de neplăceri?

O fractură sau o entorsă reprezintă probleme serioase şi extrem de dureroase care împlică urmări grave. Chiar dacă sunt destul de frecvente ca număr general, ele reprezintă probleme reale pentru fiecare dintre cei în cauză şi trebuie tratate cu maximă seriozitate. În toate cazurile de accidentări, cel mai scurt drum trebuie să fie cel către medicul ortoped pentru diagnostic şi tratament adecvat şi personalizat. Nu există tratament general valabil, aşa cum nu există două persoane care să reacţioneze la fel la el. Ca să răspund la întrebare, cele mai frecvente accidentări pe gheaţă sunt fracturile la nivelul încheieturii mâinii şi entorsele la nivelul genunchiului şi al gleznei, însă problemele ce pot apărea sunt nenumărate, la fel şi afecţiunile la nivelul oaselor şi a articulaţiilor.

Cum putem preveni căzăturile pe gheaţă?

Întotdeauna, putem preveni căzăturile dacă mergem cu grijă şi cu paşi mici. Atunci când mergem pe gheaţă, cel mai important este să încercăm să punem toată talpa jos, să facem paşi mici, să stăm puţin aplecaţi în faţă şi să încercăm să nu păşim cu călcâiul, pentru că instinctiv ne ducem pe spate şi cădem. Aşa se produc cele mai multe accidentări pe gheaţă.

Cum deosebim o entorsă de o fractură?

Entorsa înseamnă ruptură de ligament, iar fractura înseamnă ruptură de os. Când ai căzut şi ţi s-a umflat o articulaţie sau un os, trebuie să mergi urgent la ortoped. Sunt situaţii când pacienţii au fractură, simt durere, dar nu îşi dau seama că şi-au rupt ceva. Vorbim despre probleme care nu pot fi diagnosticate fără consult de specialitate. La entorsă, stai de obicei cu orteză şi sunt rare cazurile în care este nevoie de operaţie. În cazul fracturilor, o parte importantă a lor se operează. Însă traseul de după o accidentare îl creionează medicul ortoped în funcţie de ce constată la examenul clinic şi în urma investigaţiilor imagistice, în funcţie de fiecare caz în parte.  

Care sunt măsurile de prim ajutor când suferim un astfel de traumatism? Există măsuri de calmare a durerilor, care pot fi aplicate până când se ajunge la medic?

Există un protocol, care ar trebui ştiut de toată lumea, care ne spune exact paşii ideali de reacţie în urma unei accidentări, până la prima vizită la medicul ortoped. Protocolul se numeşte RICE şi este un acronym, care se explică astfel: R este de la Rest – odihnă; care impune să nu mai mişti zona dureroasă sau afectată, I este de la Ice – gheaţă; care trebuie aplicată pe zona afectată sau dureroasă, C vine de la Compression – să faci un pansament, pe care să-l aplici pe zona afectată şi E vine de la Elevation, adică să ţii mâna sau piciorul afectat în sus, ca să nu se umfle. Următorul pas este vizita la ortoped, care trebuie făcută de urgenţă. Important mai este să se ştie că, în cazul unei afecţiuni la picior, acesta nu mai trebuie pus jos, nu mai trebuie folosit, iar în cazul unei fracturi, există riscul să se deplaseze osul mai mult şi astfel să se agraveze problema.  

Care sunt accidentările considerate urgenţe medicale, care impun consultul imediat al specialistului?

Urgenţă medicală este în momentul în care, în urma unei accidentări, apar durerea, învineţirea, diverse zgomote, crepidaţii sau mobilitatea anormală. În oricare dintre aceste situaţii, este obligatorie vizita la medicul ortoped. Sunt anumite afecţiuni foarte grave, în urma cărora durerea este suportabilă, însă asta nu înseamnă că nu trebuie intervenit medical.

Frigul produce schimbări în corp, în urma vasoconstriţiei. Cum este afectat sistemul osos?

Sunt anumite afecţiuni care sunt meteodependente, care ţin mai mult de sensibilitatea la presiune atmosferică decât de cea la frig. Oamenii care au artroze, leziuni de cartilaj sau care au suferit diverse operaţii la oase simt când se schimbă vremea, însă asta nu înseamnă că este afectat sistemul osos, ci doar că este sensibil la anumiţi factori.

Care sunt bolnavii cel mai expuşi disconfortului articular şi ce ar trebui să facă pentru a se proteja de neplăceri?

Pacienţii care sunt cel mai expuşi acestui disconfort sunt cei cu instabilităţi articulare, cei cu dezaxări ale membrului pelvin, cei care au suferit traumatisme articulare. De asemenea, şi persoanele în vârstă pot avea disconfort articular şi, conform indicaţiilor medicului ortoped pot face tratament antiinflamator, gimnastică medicală şi pot aplica unguente potrivite. Din când în când, la nevoie, pot face câte o vizită de control şi siguranţă la medicul ortoped.

Statistic, printre cel mai vulnerabili la temperaturi scăzute sunt pacienţii cu artroze şi cei cu boli reumatice. Ce le recomandaţi pacienţilor cu astfel de boli în sezonul rece?

Iarna, bolnavilor cu artroze, cu boli reumatice şi nu numai le recomand să nu se expună la temperaturi extreme şi, mai ales, să nu îşi supună corpul la treceri bruşte de la temperaturi ridicate la unele foarte scăzute.

Ce trebuie să ştie părinţii care îşi duc copiii la săniuş, cum trebuie să îi protejeze de accidente?

Primul lucru de care ar trebui adulţii cu copii să fie siguri este calitatea pârtiei. Trebuie să fie o pârtie amenajată, să nu aibă pe parcursul ei obstacole sau copaci despre care copiii să nu fie preveniţi şi să testeze abilităţile copiilor lor pe pârtii mai scurte şi mai uşoare, înainte de a-i duce în zone cu pârtii lungi, abrupte sau cu multe curbe. În rest, ce cred că ar trebui să ştie toată lumea este că accidentările iarna se pot întâmpla în cele mai banale contexte, astfel că grija trebuie să fie permanentă, chiar dacă săniuşul s-a terminat şi copiii au pornit în drumul spre casă. Orice pas pe care îl facem fără concentrare poate reprezenta un risc.  

Ce sfaturi aveţi pentru cei care practică sporturi de iarnă?

Cei care practică sporturi de iarnă după câteva luni de pauză trebuie să-şi amintească faptul că schiatul sau snowboarding-ul implică antrenament, o formă fizică bună şi un tonus muscular bun. Astfel că primul meu sfat este să fie pregătiţi pentru sporturile de iarnă atât din punct de vedere muscular, cât şi din punct de vedere al rezistenţei la efort. Un alt punct esenţial este adecvarea traseului la nivelul de cunoştinţe avute. Nu trebuie să ne aventurăm pe pârtii grele, sperând că în felul acesta vom dobândi un nivel ridicat la schi, de exemplu. Trebuie să mergem acolo unde sportul rămâne o plăcere, un mijloc de relaxare şi de bună dispoziţie. Aş vrea să adaug câteva informaţii şi despre o statistică a ultimilor ani, care ne arată că cele mai multe accidentări la schi se produc la baza pârtiei, când schiorii nu mai au viteză, şi atunci schiurile nu mai sar din picior pentru a elibera încheieturile. Mi se pare foarte important să nu ne relaxăm odată ce am încheiat traseul pe pârtie şi să fim concentraţi tot timpul, atunci când avem echipamentul în picioare, chiar dacă suntem în drum spre telecabină sau coborâm pe schiuri de la o terasă, de exemplu.

CV

Dr. Ion Bogdan Codorean, medic primar ortopedie şi traumatologie sportivă

Şef al secţiei Clinicii de Ortopedie – Traumatologie a spitalului Universitar de Urgenţă Militar Central „Dr. Carol Davila“

2010 – 2016 – Sef secţie Clinică Ortopedie – Traumatologie, Spitalul Universitar de Urgenţă Militar Central „Dr. Carol Davila“, Bucureşti (România), Medic primar

Vicepreşedinte al Societăţii Române de Atroscopie şi Traumatologie Sportivă

Preşedinte al Comisiei Medicale a Federaţei Române de Fotbal

Membru al Comisiei Medicale a Comitetului Olimpic Român

Competenţe în chirurgie artroscopică

Membru al Academiei Americane de Ortopedie