Printre cauzele infecţiei urinare se numără igiena deficitară, aportul insuficient de lichide, golirea incompletă a vezicii, prezenţa pietrelor la rinichi şi prostata mărită în volum. Femeile sunt mai predispuse la infecţii urinare, din cauza uretrei scurte.

Semnele care ar trebui să te trimită la medic sunt usturimea în timpul urinării, senzaţia de presiune în zona pelviană, urina tulbure şi/sau urât mirositoare, nevoia de a merge des la toaletă, prezenţa sângelui în urină. La acestea se adaugă oboseala. Dacă infecţia ajunge la rinichi, apar febra, durerile de spate, în zona rinichilor, frisoanele, o stare generală de rău.

Vârstnicii, diabeticii, persoanele care suferă de cancer şi cei infectaţi cu HIV au un grad mai ridicat de a face infecţie urinară.

Infecţie urinară - prevenţie

Pentru a preveni infecţiile urinare şi apariţia recidivelor, trebuie să te hidratezi suficient ( 2 litri de apă zilnic), să mergi la toaletă imediat după apariţia senzaţiei de urinare şi după un act sexual. Evită lenjeria intimă din material sintetic, deoarece creează un mediu favorabil dezvoltării bacteriilor, şi optează pentru cea din bumbac.

Infecţie urinară - Ceaiuri pentru infecţia urinară

Un pacient este sfătuit să nu ia medicamente fără să consulte medicul, întrucât o infecţie netratată corespunzător poate să determine o pielonefrită, cu distrugerea rinichiului.

Tratamentele pot fi naturiste - cu efect antiinflamator şi, respectiv, cel mai important, de tip antibiotic- ţintit asupra bacteriei dăunătoare, după ce se realizează urocultura şi sumarul de urină. În momentul tratării repetate după ureche a unei infecţii vechi, germenul determinant devine rezistent la antibiotice, cu imposibilitatea înlăturării acelei infecţii şi complicaţii grave asupra rinichiului şi funcţiilor sale.

Există mai multe plante considerate adevărate antibiotice naturale. Folosite sub formă de uleiuri esenţiale, sunt deosebit de puternice în lupta cu bacteriile. Unul dintre uleiurile recomandate este cel de cimbru. Se administrează câte cinci picături, de două ori pe zi, diluat în 100 ml de apă. Se bea pe stomacul gol, durata tratamentului fiind de două săptămâni.

De asemenea, uleiul de scorţişoară ajută organismul să lupte împotriva microorganismelor de tip fungic şi bacterial, iar uleiul de arbore de ceai este un antibiotic puternic, ce distruge bacteria E. coli, răspunzătoare de infecţiile urinare. Aceste uleiuri se administrează ca şi cel de cimbru. Trebuie menţionat şi uleiul de şovârv, parcă „specializat” pe bacteriile din tractul urinar. Bogat în carvacrol şi timol, el distruge învelişul lipidic viral al bacteriilor, ceea ce nu mai permite microorganismului aderarea la altă celulă gazdă.  

Frunzele de măslin au, potrivit numeroaselor studii, un efect antibiotic cu spectru larg. Produsele naturiste care le conţin pot concura fără probleme cu orice antibiotic de sinteză şi sunt eficiente inclusiv împotriva bacteriilor care cauzează infecţii urinare.

Fructele de ienupăr sunt un veritabil pansament pentru vezică şi rinichi, stimulând organismul să lupte împotriva bacteriilor dăunătoare. Sub formă de tinctură, au efect antibiotic puternic, cu spectru larg, plus un efect diuretic. Se administrează 3-5 linguriţe de tinctură pe zi, diluate într-o jumătate de pahar de apă. E bine să urmezi acest tratament până la trei săptămâni, chiar dacă pari complet vindecată, pentru a evita recidivarea.

În paralel, bea multe lichide. Ceaiul de codiţe de cireşe este un diuretic natural, antiinflamator şi astringent, fiind recomandat în mai multe afecţiuni ale căilor urinare. Nu strică să-l bei şi preventiv, de câte ori ai ocazia, deoarece susţine buna funcţionare a rinichilor. Coada calului este o altă plantă care susţine funcţia excretorile a rinichilor şi tratează cistitele, are efect diuretic, antiseptic, remineralizant. Se beau până la trei ceaiuri pe zi, însă poţi să faci şi băi locale. Atât extern, cât şi intern, mai poţi folosi ceaiuri de sunătoare, gălbenele şi muşeţel, care au acţiune antiinflamatoare, antiseptică, antimicrobiană.