Beţi ceai de nalbă contra LARINGITEI

1 2 jpg jpeg

Specialiştii site-ului doctoracasă.ro ne recomandă câteva remedii naturiste.

Maceratul de tărâţe este foarte bun în tratarea laringitei. Se pun 100 g tărâţe într-un litru de apă clocotită, se îndulceşte cu miere şi se bea cât mai mult în timpul zilei.

Ceai de nalbă. Consumaţi cât mai multe ceaiuri călduţe preparate din plante cu efect emolient, care vor degaja laringele de mucozităţi. Cel mai util în acest caz este ceaiul de nalbă, însă mai pot fi consumate şi infuzia de anghinare, brâncuţă, busuioc, cimbru, ciuboţica-cucului, coacăz negru, cozi de cireşe, plămânărică, podbal sau sulfină.

Bicarbonat de sodiu. Seara, înainte de culcare, se va face gargară cu apă călduţă şi bicarbonat de sodiu, după care se ia sub limbă o lingură de miere polifloră. Pe timpul zilei se mai poate face gargară cu ceai de muşeţel, tei, sulfină, pătlagină, nuc sau salvie.

Cura helio-marină sau tratamentele în staţiunile balneo-climaterice cu climat salin (Govora, Slănic-Moldova, Sovata) sunt foarte indicate ca tratament, deoarece sarea are darul de a ajuta la îmbunătăţirea respiraţiei şi la îndepărtarea mucozităţilor.

De aceea, sarea se mai foloseşte şi înainte de culcare, când se va curăţa nasul foarte bine prin spălături cu sare.

Sucul de morcovi vă redă vocea

Alimentaţia va fi preponderent bazată pe lichide, având mare importanţă sucurile de legume şi fructe. Cele mai bune sunt sucurile de morcov, sfeclă, spanac şi castravete.

În cazul în care pacientul şi-a pierdut complet vocea (afonie) se indică sucurile de ţelină, morcov, pătrunjel, lucernă, păpădie şi gulie.

Sunt interzise alimentele prea reci sau prea calde, alimentele iritante, condimentele, mâncărurile acide (chiar şi unele fructe), nucile, seminţele uscate şi băuturile alcoolice.

Click! spune

În forma acută, laringita apare de obicei concomitent cu o infecţie respiratorie. Semnele bolii sunt tusea, prezenţa mucozităţilor la nivelul nărilor, creşterea uşoară a temperaturii, inflamarea sinusurilor şi schimbarea vocii (pacientul având o voce răguşită, îngroşată sau chiar şoptită). În unele cazuri se poate ajunge chiar şi la pierderea temporară a vocii.