Vrei să înveţe mai bine la şcoală? Iată cum îl motivezi!
Calificativele de „foarte bine“ sunt mândria oricărui copil, dar şi a părinţilor. Însă ce te faci când copilului nu-i place să înveţe?! Citeşte în acest articol cum se poate „repara“ situaţia.
Într-o oarecare măsură, ca părinte, îţi poţi ajuta copilul să obţină rezultate bune. Însă la fel de adevărat este că poţi face, fără să vrei, greşeli care vor avea efect contrar aşteptărilor tale. Astfel, dacă-ţi vei face un scop din a-l face pe copil cel mai bun din clasă şi-i vei impune să vină acasă numai cu note mari, micuţul tău va avea sentimente de inferioritate atunci când va obţine rezultate şcolare mai slabe. Aşadar, când îţi doreşti un copil perfect trebuie să ştii că-ţi asumi o povară care-l poate marca pe copilul tău pentru toată viaţa. „Perfecţiunea este a lui Dumnezeu, aşa că mai devreme sau mai târziu, în loc să se bucure de eforturile şi de rezultatele sale bune, va începe să sufere ori de câte ori lucrurile nu ies perfect. Pentru un copil e important să înlocuim «trebuie» cu «fac tot ce pot şi îmi asum limitele»“, recomandă psihologul Lena Rusti.
Înlocuieşte-i dorinţa de a lua numai note de zece cu aceea de a învăţa lucruri noi. Se va simţi de două ori câştigat: prin notare şi prin cunoştinţele dobândite.
Stimulează-i imaginaţia!
Iată o metodă care merge de minune când vine vorba de stimulat imaginaţia copilului tău: propune-i să intre în pielea personajelor din cărţi. Ia, de exemplu, basmul cult „Harap Alb“ şi cere-i să-şi imagineze toate personajele din poveste, încercând ţină cont de cât mai multe detalii descrise în carte. În felul acesta îi vei stimula şi memoria vizuală, nu doar imaginaţia.
Încurajându-l să comunice liber cu tine şi cu ceilalţi, copilul tău se va exprima cu uşurinţă în vorbire şi în scris. Întreabă-l ce i-a plăcut după ce a vizionat un film preferat, dar şi ce nu i-a plăcut. Îşi va căuta cuvintele şi vei surprins(ă) să constaţi numeroasele adjective cu care va descrie filmul. Pune-i întrebări, ca şi cum nu ai înţeles acţiunea. Pentru el înseamnă o provocare şi se va strădui să-ţi explice şi mai amănunţit.
Fii un exemplu pentru el!
În general, copiii imită comportamentul şi modul în care se exprimă părinţii sau persoanele adulte din anturajul lor. Pentru că
personalitatea micuţului se va forma după tine, ai grijă cum vorbeşti de faţă cu micuţul tău, ce tabieturi ai, cât te uiţi la televizor şi mai ales la ce! Încearcă să citeşti mai mult. Iar atunci când îi explici ceva, foloseşte propoziţii cu subiect şi predicat. Înainte de toate, tu pentru copilul tău eşti un model. Fii unul bun!
4 sfaturi pentru părinţi
L-am rugat pe Cristian Andrei, neuropsihiatru, terapeut şi specialist în psihologia copilului, să ne dea câteva sfaturi pentru părinţi, care să-i ajute pe copii. Iată ce ne-a răspuns:
1. În primul rând, trebuie să-i cultivi şcolarului o atitudine pozitivă faţă de învăţat. Asta presupune să-i stimulezi mai degrabă curiozitatea decât obligaţia.
2. Copilul trebuie să facă scurte pauze atunci când învaţă. Este indicată o pauză de aproximativ 40 de minute între două lecţii de câte 20 de minute.
3. Sfătuieşte-l pe copil să-şi respecte învăţătorul sau profesorii. De asemenea, copilul trebuie să ştie când să folosească politeţea, complimentele, zâmbetul, pentru că acestea fac adesea diferenţa între nouă şi zece.
4. Ajută-l să fie ordonat, să scrie lizibil şi să fie curat. Exprimarea clară şi grija faţă de propria imagine sunt un avantaj.
Psiholog Lena Rusti: Cultivă-i copilului încrederea în forţele proprii!
Chiar dacă are mereu zece pe linie, asta nu îi va fi suficient, pentru că va învăţa în timp ca nu-şi poate găsi un loc în lume decât dacă face lucrurile perfect. Este bine să-i cultivi copilului o stimă de sine crescută, încredere în propriile forţe şi să-l pregăteşti pentru experienţe provocatoare, când nu va putea controla rezultatul. Căpătând încredere în el, copilul se va îndrepta către rezultate performante, tocmai pentru că vor însemna pentru el mai mult decât simple note. Îşi va dezvolta curiozitatea şi abilitatea de a face legături între lucrurile pe care le învaţă. Pentru acest lucru însă, este important ca şi părinţii şi educatorii să nu aibă atitudini restrictive şi obtuze şi să înţeleagă diferenţa dintre un copil bun şi o notă proastă care nu îl caracterizează.
